Si ce daca e? Eu vreau sa nu fie si sa fie doar o coincidenta.
Ma tot impiedic de cuvantul asta de ceva vreme si am tot mai mult senzatia ca a fost o inventie a omului... poate una dintre cele mai nefercite. Asa ca o sa presupun ca nu e o coincidenta faptul ca revin asupra subiectului, tocmai pentru ca nu vreau sa cred in coincidente.
"Si ce daca aerul are compozitia perfecta cat sa sustina viata, iar pamantul e exact la distanta ideala cat sa nu inghetam sau sa ne frigem? Si ce daca exact in momentul potrivit apare persoana de care ai nevoie exact cand te astepti mai putin... sau nu te astepti deloc... si se rezolva situatia care parea fara iesire? Putin imi pasa ca azi am putut rade cu pofta (si am putut exista inca o zi ca sa pot rade - tocmai eu, firul de praf din marginea universului) si ca am prins autobuzul si ca am aflat de X ca e complet vindecat si ca... am reusit sa predau lucrarea la fix... cand parea imposibil. Eu vreau sa cred ca sunt coincidente. Pai cum sa fie altceva daca in capatul celalt al lumii se intampla atatea nenorociri? Cum sa fie altceva? N-are cum sa fie Dumnezeu!!! Pentru ca nu vreau eu!"
Lumea e in cautare de Dumnezeu dar pentu ca vrea sa gaseaca un Dumnezeu dupa imaginea pe care si-o face ea (lumea adica), nu are cum sa Il gaseasca... Incearca (pentru guys) sa gasesti o sursa de curent alternativ cautand generatoare de curent continuu, sau (pentru girls) sa cauti o margareta cu petale de trandafir. Mai e generator de curent altenativ sau margareta? Pentru ca Dumnezeu nu se potriveste cu imaginea pe care si-o doresc, oamenii tind sa prefere coincidentele.
Da, Dumnezeu permite razboaie si foamete in timp ce eu am voie sa rad si permite altora sa rada cand mama mea este bolnava dar mai stiu ca tot ce se intampla aici nu ii scapa si le permite cu un scop pe care doar El il poate sti, El care are imaginea de ansamblu. Am vazut ca de fiecare data cand am lasat lucrurile in mana Lui au iesit mai bine decat le-as fi rezolvat vreodata. (Toate lucrurile se intampla spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu) Si mai cred un lucru: atata vreme cat oamenii nu Il vor, El nu ne va constrange sa fim niste robotei care sa Ii faca voia... Suntem ca niste copii care ne cersim libertatea. Cat de multumiti ati fi sa fiti niste robotei care nu pot alege? Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru si a zis: "cu Mine va va fi bine" dar noi nu vrem sa credem si atunci incepem sa ne batem pe jucarii, pe masini, pe firme, petrol, arme, tari... Alegem sa fim ori robii razboaielor, ori sub stapanirea Lui, care ne elibereaza de razboaie? Ne facem responsabili de relele care se intampla dar ele sunt alegerea noastra si suportam consecintele actiunilor noastre!
Dumnezeu ne-a dat solutia prin Hristos si trebuie doar sa o acceptam. Altfel vom continua sa ne intrebam de ce se intampla toate astea. Prin El se poate produce o schimbare si eu am vazut-o in viata mea si a multora care au crezut. Pentru noi razboiul pentru arme s-a terminat. Luptam pentru valori, pentru oameni, pentru El, pentru ca altii sa Il cunoasca si sa renunte la arme.
Nu cred in coincidente pentru ca am cautat si am gasit ca ele sunt de fapt mana lui Dumnezeu si dragostea Lui care ma lasa sa ma bucur de lucrurile mici, de rasul in hohote, de licenta terminata cand timpul parea prea scurt si de mama care se vindeca.
