Piesa zilei

vineri, 23 octombrie 2009

Captivi in Tara Faraonilor - Nostalgie

A fost odata ca în fiecare an, dar tot ca în fiecare an la fel de diferită, o tabără de copii pe meleagurile Râşnovului. Zece duzine de participanţi s-au avântat să descopere tainele Egiptului şi s-au trezit cu toţii captivi timp de o săptămână, locuind în corturi, învăţând să se descurce călare pe cămile, înotând prin Nil şi găsindu-şi drumul prin labirintul piramidelor. Erau captivi în ţara Faraonilor.

Se anunţa o săptămână plină. Încă de la intrarea în tabără participanţii au fost întâmpinaţi de nişte adulţi ciudaţi, mascaţi în egipteni şi care nici pe departe nu arătau a… egipteni, dar acest aspect conta mai puţin. După cum am auzit spus în PDF odata: “Cu copiii întorci lumea.” Am început să întoarcem lumea împreună cu ei, ajutându-i să îşi formeze echipe: - Fiecare veţi primi numele unui animal pe care să îl imitaţi. Găsiţi-i pe alţii care fac la fel! După un tărăboi de nedescris, tipic unei ferme bogate din Occident, copiii s-au descoperit şi s-au împrietenit. Ce conta că de acum numele grupei lor era numele unui trib din Israel? Toată săptămâna au predominat întrebări ca: - Eşti elefant? Eşti găină? Din fericire niciunul nu şi-a luat rolul chiar în serios... Altfel am fi avut de dat socoteală unor părinţi nu foarte fericiţi de o asemenea transformare.

Apoi au început să descopere lumea Egiptului cu ajutorul lui Iosif, fiul lui Iacov, i-au cunoscut familia şi au aflat astfel despre un om care s-a încrezut în Dumnezeu cu totul, care nu a acceptat compromisul şi care a fost binecuvântat din belşug. Care dintre noi a mai avut vise din care să reiasă că vom stăpâni peste fraţii noştri? Prea puţini, probabil, deşi... ar fi frumos, nu-i aşa? În fiecare dimineaţă, după o meditaţie în corturi, copiii au învăţat de la Iosif să nu se mândrească, să fie integri, să nu se lase copleşiţi de invidie, să se încreadă în Dumnezeu indiferent de situaţia în care se află şi în primul rând au aflat despre mântuire. Au aflat că Dumnezeu le este alături şi atunci când sunt în situaţii grele, dar şi când se află în culmea gloriei, iar seara se completa imaginea prin povestea unui băiat care, în vis, ajunge să experimenteze puterea de transformare a lui Dumnezeu, pentru că prin vestea mântuirii pe care a adus-o, faţa Egiptului s-a schimbat. Unii au hotărât să îşi predea viaţa Domnului şi să nu le fie teamă să Îl mărturisească. Ne rugăm să rămână hotărâţi pe cale, să Îl iubească pe Dumnezeu, iar pentru cei care încă nu s-au hotărât, ca sămânţa aruncată să nu fi căzut în nisipul Saharei aride, ci într-un pământ în care să crească şi să dea rod la timpul potrivit.

Cât despre peripeţii... destule cât să avem cu toţii ce povesti: un joc de teren în care au putut simţi ce înseamnă să fii o mumie (nu că mumiile ar mai simţi) sau un faraon, au încercat în zadar să construiască o piramidă din nişte piese care nici rugate nu voiau să se aşeze la locul lor, au trecut prin Marele Canion combinat cu Vulcanii Noroioşi pentru a-şi etala apoi biruitori veşmintele împodobite de mâlul? Egiptului. Excursia s-a dovedit a fi la rândul ei o adevărată aventură, cu atât mai mult cu cât s-a petrecut o minune: a plouat în Egipt! Şi nu a fost o ploaie oarecare, ci una asemănătoare regiunii tropicale. Era interesantă senzaţia a doi centimetri de apă în bocancii impermeabili, apă scursă de pe picior, îmbibând şoseta şi apoi încreţind vârfurile degetelor. În ciuda necunoscutului care ne-a întâmpinat, Domnul a fost cu noi aşa cum a fost şi cu Iosif în Egipt şi ne-am întors cu bine în captivitatea corturilor relativ uscate.

De reţinut ar mai fi câteva evenimente deosebite, cum ar fi cele de relaxare în salonul de înfrumuseţare egiptean: manichiură, masaj, mască pentru un ten fin şi strălucitor. Punctul principal de atracţie? Desigur unul dintre lideri care a reuşit să iasă din orice tipar... acceptând o mască de brânză şi doi castraveţi pe ochi. Mai original şi mai egiptean de atât nici că se putea. În acelaşi timp, oamenii mai serioşi construiau un ceas solar, o piramidă sau – crème de la crème – cei mai curajoşi şi dornici de aventură puneau la încercare parcursul de fânghii. Crema, în mod literal, a fost pusă în joc în seara de creaţie egipteană când participanţii au avut ocazia să facă ceea ce nu ar fi îndrăznit niciodată: să arunce cu pufuleţi în liderii lor, iar asta nu oricum, ci în crema de ras pe care aceştia şi-au aplicat-o din belşug pe faţă! Un vis devenit realitate.

Iar acum, privind în urmă, nu se poate să nu devenim uşor nostalgici amintindu-ne de ploaia care, fără a exagera, a inundat tabăra în ultima noapte şi pe parcursul zilei ce i-a urmat, ocazie cu care am aflat cu toţii cât de confortabilă este o saltea de apă adunată sub cort. Plângea vremea după copiii ce plecau acasă, motiv pentru care îi mai aşteptăm şi în 2010 pentru a experimenta din nou o lume nouă, dar în primul rând pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeul care este gata să ni se descopere în măsura în care noi suntem gata să Îl căutăm.

luni, 14 septembrie 2009

Too much love won't kill you.

Ce inseamna sa tii intr-adevar la cineva? Sa iubesti pe cineva cu totul?
Sa nu te intrebi cat de multa bucurie iti ofera si cat de mult ti se daruieste, iar aceasta sa iti conditioneze reactia similara, ci sa poti trece peste orice meteahna si sa devii ceea ce are celalalt nevoie, aducandu-i bucurie. Cand din ambele parti vine aceasta atitudine... o, cat de frumos :)
*De retinut: imi dau seama ca aceasta definitie ar putea fi limitata. Ea se refera la concluzia filmuletului de mai jos, insa tot adevarata. Asta va va da mai mult spatiu sa va dati cu parerea in comentarii...


luni, 17 august 2009

Teorema: Surdul n-aude asa ca nu are ce potrivi.

Ne intrebam uneori de ce nu ne vorbeste Dumnezeu. Oare chiar nu ne vorbeste? Ilustratie:


Era un barbat care s-a dus la un medic ORL-ist sa ii spuna oful: sotia lui nu mai auzea. Vorbea cu ea si... degeaba. Sarmanul om nu avea cu cine comunica si isi dorea un sfat intelept, o pastila buna, un ceva care sa o faca din nou pe sotie sa auda cand ii cere micul dejun la pat.

- Un prim pas, zise medicul, ar fi sa mergeti acasa si sa vedeti cat de grav e. Intrebati ceva de la distanta, apoi tot mai de aproape, pana cand descoperiti de unde incepe sa auda. Apoi hotaram tratamentul.

Merge omul nostru acasa, sperantele nu foarte mari ca va si functiona, intra pe usa si striga:
- Draga, e gata masa?
Niciun raspuns, asa ca se apropie de bucatarie si striga din nou:
- Draga, e gata masa?
Iarasi nu primeste raspuns si se intristeaza, gandindu-se ca starea sotiei sale este atat de avansata. Ajunge aproape de urechea ei si striga din nou:
- E gata masa, draga?
In clipa urmatoare, sotia se intoarce si ii raspunde iritata:
- Pentru a treia oara deja: DA!

Oare nu ne raspunde Tatal sau nu am mai deschis noi de multa vreme urechile? :)

Cadouri, daruri, investitii

Vorbeam cu o Ioana F. zilele trecute (i-am promis ca nu o plagiez) si mi-a dat un gand care mi-a placut, anume ca daca cerem un dar de la Dumnezeu - si aici ma refer la daruri spirituale in special - le vom primi. Ea a pus in primul rand accentul pe intelepciune. Promisiunea este ca daca cere cineva intelepciune o va primi si pe aceea. M-a facut constienta de un gand: cand primesti un dar esti si responsabil pentru el si dezvoltand ideea, vei fi tras la raspundere pentru ce ai facut cu el. Pentru ce ceri daruri? Cum vrei sa la folosesti? Ele iti sunt date ca sa le folosesti pentru vesnicia ta si a altora.

vineri, 14 august 2009

Inima de piatra?

Pentru cei care nu il cunoasteti pe Richard Wurmbrand, el este un pastor crestin care a fost crunt persecutat si torturat pentru credinta sa in perioada comunista. Intr-un interviu a fost intrebat:

"The Irish poet W.B.Yeats once said that too much suffering makes a stone of the heart. Do you find that your suffering has in fact impoverished you or has it made you feel..."

"Ah, he is right that too much suffering makes a stone of the heart but it can make a precious stone. A diamond is nothing else than a black coal under very high pressure and suffering has made Christians, some of them, to be saints of whom we did not feel worthy to untie their shoe laces."

Mai pe romana pentru cei ce nu se descurca:

- Poetul irlandez W.B.Yeats a spus odata ca prea multa suferinta poate transforma inima intr-o piatra. Credeti ca suferinta v-a facut de fapt mai sarac sau v-ati simtit...

- A, are dreptate ca prea multa suferinta poate transforma inima intr-o piatra dar poate fi o piatra pretioasa. Un diamant nu e altceva decat un carbune negru supus unei presiuni foarte mari, iar suferinta i-a facut pe crestini, pe unii dintre ei, sa fie sfinti ale caror incaltari nu ne simtim vrednici sa le dezlegam.

Nu cred ca mai este nevoie de alte comentarii :) Iata insa interviul complet:

joi, 13 august 2009

Tin in mana o piesa si nu o inteleg, nu ii vad culorile si nu stiu unde sa o asez. Am ochii inchisi, iar forma ei este prea vaga pentru a o putea defini, pentru a-i intelege conturul si sensul. Stiu ca trebuie sa o asez acum, sa o asez cu ochii inchisi, ascultand doar indrumarile, dar mi-e teama sa ii dau drumul in locul indicat, mi-e teama ca nu va iesi cum imi doresc si cum visez. Este unul dintre acele momente in care as vrea sa pot lua eu toate in mana mea si sa le rezolv desi toate striga in jurul meu sa dau drumul, sa asez piesa ascultand doar glasul Tatalui. Teoria o stiu, insa este atat de greu sa o aplic. Stiu ca harul Lui ar trebui sa imi fie de ajuns si ca nu ar trebui sa fiu legata de lucrurile de aici care oricum trec pentru ca odata cu trecerea lor imi trece bucuria. Asa s-a si intamplat... Si acum ce sa fac? Cum sa regasesc bucuria in El? Cum ascult? Cum las totul in mana Lui?

In ultimele cateva zile primesc permanent acelasi mesaj, de a avea incredere, de a preda totul, absolut totul. Pana si "Piesa zilei" mergea in aceeasi directie: "Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!" Psalmul 27:14

De dimineata mergeam spre serviciu si am descoperit textul de la Amazing grace, desi il stiam, dar l-am perceput altfel...

Grace my fears relieved...

How precious did that grace appear the hour I first believed.
My chains are gone, I've been set free...

The Lord has promised good to me,
His word my hope secures.
He will my shield and portion be as long as life endures.
God who called me here below will be forever mine.

Asadar - sunt eliberata prin har? Imi este harul Lui deajuns?
Cred ca mi-a promis binele? Cred ca il voi primi? Ii pot da mana libera sa fie cum va dori El?


miercuri, 12 august 2009

Ce te impresioneaza?

Cu ce sunt crestinii (practicanti) diferiti? Am auzit atatea cazuri in care oamenii spuneau: "Aaaa... pocaitul ala? Las' ca am avut eu de-a face cu el. Voia sa ma fure!" Si m-am enervat la culme cand din cauza unuia care doar poarta numele de pocait suntem toti pusi in aceeasi oala (a se intelege pocait ca un om care traieste cu si pentru Dumnezeu, care si-a inteles starea de pacat si a crezut in Hristos pentru iertarea pacatelor lui). Si da, si eu calc stramb, cu siguranta, dar nu ma multumesc cu acea stare, ci caut sa ma ridic si sa revin pe drum.

"Oamenii nu Il vor glorifica pe Hristos pentru ca ii vad pe crestini bogati si sanatosi si prosperi. Si ei tot pentru asta traiesc! Nu sunt impresionati! Spun ceea ce spun pentru ca imi doresc sa fie impresionati! Ei nu sunt impresionati de noi, de oamenii prosperi, bogati, asigurati, care fac ce fac toti ceilalti. Nu construiti o asemenea biserica!" (predica de John Piper)

Lumea Il va glorifica pe Hristos cand Il va vedea pe Hristos viu, traind in crestini! Uneori poti fi inteles si gresit. Vorbeam mai demult cu cineva si am primit o replica de m-a lasat paf! Pe moment nu am stiut cum sa raspund si ce sa argumentez dar intre timp mi s-au mai asezat gandurile. Era ideea ca ar fi fost mult mai impresionat daca ceea ce sunt acum as fi devenit prin forte proprii, daca schimbarea din rebela din trecut in ceea ce sunt acum as fi facut-o eu. Dar tocmai! Nu vreau ca oamenii sa fie impresionati de realizarile mele, ci de realizarile lui Dumnezeu in mine. It's not about me... :) Tocmai ca nu vreau ca eu sa primesc toata aprecierea pentru ca nu o merit. Daca e ceva bun in mine, daca sunt saritoare si sunt asa si pe dincolo, sunt asa pentru ca El m-a facut astfel si El a pus de la inceput lucrurile astea in mine si mi-a dat capacitatea sa le fac si sa le duc la bun sfarsit.
Valabil pentru toti. Toti oamenii care primesc apreciere si sunt laudati pentru abilitatile lor primesc lauda pe nedrept pentru ca Dumnezeu i-a creat cu acele abilitati. Este ca si cum ai lauda farfuria pentru cat de buna e ciorba din ea in loc sa lauzi bucatarul pentru cat de bine a gatit. Mai simplu de atat nu se poate spune.

Asa ca nu va mai laudati unii pe altii. Sunteti creati fapturi minunate, nu va faceti singuri fapturi minunate! Si sunteti fapturi minunate pentru ca El este minunat si v-a creat ca atare. Depinde doar de voi daca 1. vreti sa va folositi in mod pozitiv abilitatile si daca 2. lauda este indreptata spre Cel care o merita de fapt.

joi, 16 iulie 2009

Ganduri cu putere

Paul Washer:
- I don't need to be a prophet or the son of a prophet to know what your god is. I only need to watch your life (...) When you have just enough Christianity to make you moral, I know who your God is. If I could look into your mind and see what occupies your mind, I will know what your god is.
- Everything you have, even if you are here today and you are the vilest, most wicked, God-hating man on the face of the planet, if there is any good whatsoever in your life, it comes from the very One you hate!
- All the things that mean so much to you only tell everyone one thing: "Oh, you priests who have been called to know Him, how you despise His Name!"
- He is everything or He is nothing (...) They have so many idols in their life that the Lord is not even first, or second, or third, or fourth. It is not giving unto the Lord everything.
- What would you have me to do, oh Lord? Teach me your ways, oh Lord! Who do I have in heaven but Thee, who do I have on earth but Thee? What am I but a speck of dust breathing holy breath if indeed you have converted me?
- So difficult is our salvation that only God can make it possible. Do you think He is a flu shot?
- The evidence that you repented under salvation a long time ago is that you are still repenting today and growing in repentance. The evidence that you truly believed under salvation a long time ago is that you're still believing today and even more.
- Deal with the fact that you are being confronted with a gospel that demands everything from you, that you are being confronted with who God is. He doesn't share! He takes everything! Let Him take everything: He is worthy!
- It is better to be a secularist, it is better to be an atheist, to claim nothing from God than to claim God and enter into that claim half-heartedly.
- Most people are alive only because air is free. They do nothing with their lives. And you say: "Well, I've done much!" But the much you have done, how much of it is eternal, how much of it will burn up in the fire?
- What does it cost you to be a Christian?
- You might say: "I've never been able to offer out of a pure heart, I've always battled with sin, I've always struggled. I want to be more. Even this morning when I was worshipping, I was struggling with thoughts that were deviant, that were not about God, and it was so difficult to worship. Do you mean God does not receive anything from me?" From you He receives much because by your own word you acknowledge: 'Blessed are those who mourn, for they shall be comforted. Blessed are those who hunger and thirst for righteousness, for they shall be satisfied.' With those types of words and with the breaking of your heart you're showing that you truly belong to Him, that you want to be more for Him, but those of you who sat out there, cold as a stone and had no problem with this, you're the ones who should be afraid!
-Oh, why are we here? Why do we breathe? Why does that heart of ours beat if not for Him and the advancement of His Kingdom?

marți, 14 iulie 2009

Vremea

Este un text pe care l-am citit azi si care imi place mult, desi este in parte doar o insiruire de evenimente. Dar toate isi au vremea lor:

Eclesiastul 3
1 Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.
2 Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.
3 Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărâmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei;
4 plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui;
5 aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei;
6 căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei;
7 ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei;
8 iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.
9 Ce folos are cel ce munceşte din truda lui?
10 Am văzut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

Imi este doar teama sa nu trec peste o vreme fara sa o recunosc si astfel sa o pierd. Nu imi doresc vremea uratului - pentru ca vreau sa iubesc mereu si tot mai mult -, nici vremea razboiului, dar imi doresc sa nu treaca vremea jucatului, iar bocitul sa isi aiba doar o vreme. Ca Amelie, vreau sa am timp sa imi strang pietre pentru ca apoi sa ma pot destinde facandu-le sa sara pe suprafata apei si sa ma destind.

Nu as vrea sa fortez o imbratisare cand nu este vremea ei, dar nici sa trec peste o imbratisare din teama sau din ignoranta atunci cand ea isi are locul. Adica... oricum nu sunt eu foarte lipicioasa, cred, dar imi aduc aminte ca au fost momente cand am simtit ca as putea face asta dar m-am facut ca ploua. Si spuneti si voi, nu e faina o imbratisare din cand in cand?

Cat despre vremea cautarii si pierderii, de pierdut am pierdut multe, dar am si gasit. Mai ales insa... am fost cautata si gasita si ce bine e! :) (Iar aici imi vine in minte un citat de-al lui Luther: "Am tinut multe lucruri in maini si le-am pierdut, dar ce am incredintat in mana lui Dumnezeu este al meu si astazi.")

Desi nu pot spune ca inteleg mereu pe deplin lucrarea Domnului, pot insa afirma ca o experimentez, franturi mai mici sau mai mari si vad intr-adevar ca vremea Lui este frumoasa. Vreau sa o pastrez!

vineri, 26 iunie 2009

Burti de ras mai mari sau mai mici

Ca de cand m-am angajat foarte bine m-am distrat.

Bine... nu tot timpul, ca am si zile in care imi vine nu stiu ce sa le fac cand nu stiu sa comunice intre ei. Nemtii si romanii adica. Dar suntem ingaduitori. Doua natii diferite. Unii mananca Wurst, altii mananca slanina, ambii beau bere, ceea ce inseamna ca hrana solida este cea responsabila pentru diferentele de interpretare.

Am avut cateva experiente pana acum pe care mi le-am si notat, nu cumva sa le uit prea curand. Incepem cu cea mai recenta?

Azi de dimineata a plouat cu soare! Si ce mai soare! Adica nu soarele a plouat, ca era grav dar ploua pur si simplu. Radea soarele de nedumerirea mea: De unde turna in halul acela daca undeva mai incolo era doar o pata de nor alb??? Multumesc pentru asa dimineata, Tati! :)

Tot azi, dupa un schimb cu foc intre sefa de la textile si o proiectanta din Germania, primesc un mail de la sefa de sectie de la textile, Manu:
"Te rog, intreaba urgent daca trebuie impuscat calut la produsele ambalate in noile cutii."
Citind prima parte, pana la calut, am ramas perplexa, dupa care am inceput sa rad necontrolat (bine ca am o super-sefa care s-a uita la mine extrem de amuzata si rabdatoare pana am reusit sa ii explic care era problema), mai ales amintindu-mi ca zilele trecute am gasit o copita de cal, o unghie intreaga adica, prin curtea firmei =)) Moment savuros, dupa care am inteles ca era vorba de un anume soi de etichete care se prind cu ajutorul unui pistol pe cutii!

Asemanator a fost cu ceva vreme in urma cu niste fise completate de un angajat din productie la unul din procesele de productie ale unui pat: Capsat urechi, ochi, dinte, unghii. De data asta eram singura in birou si radeam in fata imaginii unui muncitor care de oboseala si stres a ajuns sa isi capseze repsectivele parti ale corpului la cine stie ce masinarie. M-a prins seful razand, adica sotul sefei, si cand i-am povestit a ras si el, dar de mine, dupa care mi-a aratat in catalog un pat cu un elefant aplicat pe el. Restul il ghiciti...

In ultimele cateva saptamani am avut de-a face cu italieni. Nu eu personal, dar noi in general. Vrem sa cumparam niste masini, inclusiv o instalatie de exhaustare, adica de filtrare a aerului - ventilatoare, filtre etc. Pe langa un italian care, invatat cu zona, spunea "Bistos, bistos!" (n.r. a se citi 'bistosh' si inseamna 'sigur' in maghiara), a mai aparut unul care intr-o discutie cu seful zice:
- E nevoie de o instalatie de respirat.
- De ce? Aveti probleme cu respiratia?, intreba seful cu toata inocenta.
- Nu, raspunse italianul, dumneavoastra aveti nevoie! :))
Instalatie de exhaustare adica...

Apoi am mai dat peste doi termeni care mi-au dat ceva batai de cap. Primul a fost cuvantul "sibare" pe care trebuia sa il traduc in germana si pe care l-am citit: [sibáre]. Am cautat in tot felul de dictionare, in tot felul de surse si nimeni nu stia ce sunt acelea niste sibare... Asa ca am decis sa o intreb pe Edith, sefa, atotstiutoarea sefa (si nu glumesc. E Mafalda! :-) ). Iar sefa a ras si s-a amuzat pentru ca un cuvant mai german de atat nici nu se putea. Şíbăr, Larisa, şíbăr! Adica o chestie care impinge si care este echivalentul lui Schieber din germana. Cateva paragrafe mai incolo dau peste ce stiu eu ce ciudatenie care se numea Lant Gall. (De ce se complica romanii cu diacritice?) Caut pe Google images si dau peste imaginea aceasta.
Vad lanŢul si ma prind abia peste jumatate de ora ca este vorba de un lanŢ!
Bine ca de data asta m-am prins singura! :)

Asa ca desi imi toc nervii cu probleme de comunicare si citesc frustrarile oamenilor (@ BBC Fuuuuuuustraaaaa vigilat etc., cine stie, stie...) mai am parte si de cate o burta de ras, ca e ascunsa dupa monitor sau in plenul biroului executiv. Ca sa nu mai zic cat de mult imi place de fata din biroul alaturat! Super-fata si ea! :) Marika. Cica o sa lucrez cu ea in birou peste ceva vreme, pe partea cu umbra a cladirii. Iar cu Edith fac schimb de fructe si de biscuiti! Are Tata grija sa imi fie bine si sa imi aminteasca de faptul ca aici mi-e locul deocamdata. ;))

Gata.

joi, 11 iunie 2009

Incercarea moarte (n-)are

Am auzit de curand o idee care mi s-a parut interesanta si mi-am amintit de ea, citind un articol din blogul Laurei referitor la incercare.

Incercarea vine de la Dumnezeu si are ca scop cizelarea noastra. Mai mereu incercarea este insotita si de ispita, dar de ce? Ne ispiteste Dumnezeu? Pai... Nu. Dumnezeu ne da mereu si calea de a invinge dar Satan nu vrea ca noi sa trecem cu capul sus prin ea asa ca ne ofera o alta metoda decat cea buna de a iesi din incercare, o metoda mai usoara, mai "la indemana" care insa trece pe langa scopul intial de cizelare. Suna simplu, nu?

Asadar, ce drum aleg? Cea de integritate prin care aleg calea vietii (si atunci incercarea moarte n-are) sau o iau pe scurtatura, prin pacat, caz in care incercarea moarte are?

Plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru. - Romani 6:23

PS. Sa vedem cum facem cu practica :P

luni, 1 iunie 2009

Epilogul volanelor

Tocmai s-a incheiat cea de-a doua vizita a dlui Kraatz de cand sunt eu aici. Am stat de vorba mult cu el. Am aflat ca a fost unul dintre cei care introduceau Biblii in Romania in perioada comunismului in masini modificate, ca a fost misionar in Africa si ca momentan stie ca locul lui este sa lucreze cu Romania, sa le spuna celor de aici despre Hristos.

A gasit cuvinte de incurajare si indemnuri de a nu ascunde lumina lui Dumnezeu fata de cei de aici. Vineri am plecat de la birou inaintea lui, iar el a plecat duminica inapoi in Germania. Azi de dimineata insa am gasit pe monitorul meu un biletel in plus fata de cele ale mele cu diverse remindere. Si pe coada lui scria iesi afara dumneata! J Iesi afara din carapace! Bine… cu alte cuvinte: “1 Petru 2:9-10 Iti doresc binecuvantarea bogata a lui Dumnezeu. Pe curand. Cu drag, Hans-Jürgen Kraatz”

In 1 Petru 2:9-10 scrie: Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare.

Asta nu pentru meritul nostru insa, ci pentru ca asa a vrut El. Sunt constienta ca nu as fi nimic daca nu ar fi El, ca acum probabil as fi fost… departe de ce am devenit si ca sunt asa doar pentru ca El a lucrat in mine.

Si inca ceva legat de volan, ca sa nu ma intelegeti gresit. E o comparatie care merge pana la un anumit punct. Nu inseamna ca eu nu mai am nimic de facut, ca stau cu mainile in san si astept sa pice para malaiata in gura lui natafleata (a trecut cam multa vreme de cand nu am mai folosit expresia asta – oare se imputineaza natafletii? :)) ) Partea mea de lupta ramane valabila doar ca nu mai lupt singura. Text poetic but how true… “Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.”

Volan 2

Ziua de joi, dupa cum ziceam, urma sa fie una si mai interesanta. Primesc de la un prieten un text din Biblie, povestea lui Iov care primeste intr-o zi veste dupa veste, cum ca i-au murit copiii, i-au murit turmele, slujitorii si a ramas practic intr-o fara nimic… sau fara tot, daca o luam logic. Si sa fim sinceri acum, cati dintre noi nu ar face scurt circuit la asa o intamplare – si creierul functioneaza pe impulsuri electrice? Reactia lui Iov este insa complet neasteptata: “aruncându-se la pământ, s-a închinat, şi a zis: »Gol am ieşit din pântecele mamei mele, şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat, şi Domnul a luat, - binecuvântat fie Numele Domnului!« În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc, şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.” Mai tarziu urma sa imi dau seama si cam care era aplicatia pentru mine personal (eu fiind relativ nemultumita de locul in care trebuia sa fiu si de ce trebuia sa fac – traduceri tehnice, in capatul lumii, iar concediile obligatoriu cu toata firma deodata).

Termin de citit, ma gandesc ce credinta la omul respectiv, ca mi-ar placea si mie si.. pe moment cam atat.
Cateva minute mai tarziu zice sefa ca trebuie sa vorbim despre concediul din vara. Zic da, stiu, ultima saptamana din iulie si prima din august.
- Doar ca vom avea nevoie de tine atunci pentru ca atunci se vor instala noile utilaje si vor veni din Germania cativa ca sa ajute. Va trebui sa traduci…
- Asta inseamna ca imi pot lua concediul cand vreau eu altcandva??? (Si luminitele se aprinsera instantaneu, stiind ca e marea sansa de a merge in tabara cu pruncii.)
- Da.
- 7 - 9 iulie as vrea, zic direct. (Si luminile se transformara in artificii – puteam sa imi iau zilele lucratoare ce se suprapuneau cu tabara!)
- Sigur. Dar de ce tocmai atunci?
- E tabara cu copiii la Rasnov (Iiiihaaa. Slava Domnului! Multa slava Domnului!)
- Ce fel de tabara?
- Pai e o tabara cu tematica biblica si culturala: vorbim despre Iosif in Egipt si tragem invataturile de acolo si invatam despre cultura egipteana. (Oare am fost prea indrazneata?)
- Ce interesant suna… Mi-ar placea sa o trimit si pe fata mea…
Ca sa scurtam povestea, fata ei va merge in tabara aceasta, la echivalentul in limba germana, iar eu voi putea merge cu ai mei prunci. Si eu care credeam ca Domnul ma uitase in pustietatea Araciului… J Acestea fiind hotarate, ma intreaba la ce biserica merg si, afland ca sunt baptista, imi spune ca neamtzul, la ultima vizita, a intrebat-o daca stie vreo biserica neoprostestanta prin Brasov si, culmea, au fost impreuna la Baptista 2!

Dupa ce am petrecut o zi amuzandu-ma de accentul unui italian care vorbea romana, amestecand cate un Bisztos maghiar (deci da, incepea sa imi placa ce faceam), si ne facea oferte de utilaje, usor speriata de prezenta unui neamtz delegat, am avut parte de o a doua surpriza placuta: catre finalul programului vine neamtzul la mine, de acum il voi numi dl. Kraatz, si ma intreaba direct:
- Sunteti crestina? (fiind neamtz nu se concepe pertu-ul. Tre sa fim diplomati, dom’le!)
- … … Da…
- Nascuta din nou?!
- (Deci e clar… cine are asa cuvant in vocabular nu e neofit) Da!
- (Cu exuberanta) Si eu!!!
- De unde stiti de mine?
- V-am simtit…
M-a simtit… Deci chiar se simte ca ceva e altfel? Multa slava Lui, din nou! J Apoi mi-a spus ca de multa vreme se roaga pentru sefa si ca este interesata de credinta. Acum ca sunt aici putem lucra impreuna J Mi-a dat si o brosura si m-am bucurat sa vad atata dedicare in el. O incurajare mare pentru mine… Am ranjit toata ziua pe strada apoi :P

A fost momentul in care mi-am dat seama ca nu are rost sa cartesc, ca nu are rost sa ma plang ca nu imi place unde sunt, dar ca Tati stie cel mai bine de ce sunt lucrurile asa. A fost confirmarea ca sunt intr-adevar in locul in care trebuie sa fiu. A fost o schimbare de atitudine foarte mare si odata cu ea a inceput sa apara si placerea pentru ceea ce fac. Nu simt o deosebita exaltare si exuberanta in a traduce despre varianta inumana lui Jack spintecatorul, circularul de spintecat, dar vad ca nu este degeaba, ca Domnul ma poate folosi si asa. M-am linistit si stiu ca este locul meu aici. I’m actually starting to enjoy it.

Ultima chestie draguta a fost ca seara vorbeam cu cineva ca nu am cum sa imi ridic permisul de conducere de la Politie pentru ca se inchide ghiseul inainte sa ajung eu in Brasov. O fata din biserica a auzit problema si imi spune ca rezolva unchiul ei, ca e politist si il ridica el si mi-l aduce! Deci… de ce sa nu am incredere in El si in lucrurile fara “o importanta atat de mare”? Ca ridicarea permisului? Sunt mici cadouri pe care le primesc in fiecare zi si le trec cu vederea, uitand ca este Tata responsabilul pentru ele.

Inceputul zilei a fost sub semnul povestii lui Iov: nu carti! E bine asa! Finalul mi-a amintit de blogul meu pentru ca am primit un mesaj de la o prietena: “Planurile pe care noi le facem se pot spulbera, dar aceasta nu este niciodata la voia intamplarii. Ele sunt intotdeauna o piesa intr-un joc de puzzle mai mare. Infrangerea de azi poate deveni biruinta de maine daca lasi mana lui Dumnezeu sa aseze incet fiecare piesa din jocul tau de puzzle. Si nu uita: Planurile Lui nu cunosc esecul!”

miercuri, 6 mai 2009

Lasa volanul din mana si lasa-te surprins! (Partea 1)

Am trait saptamana trecuta cat altii in 7, sau poate ca altii in 70? :) Nu stiu, dar oricum a fost o serie de evenimente numai bune de impartasit, cel putin din punctul meu de vedere. Zilele care au urmat duminicii din 26 au fost toate sub semnul Psalmului 37. La timpul de rugaciune s-au citit, printre altele, si urmatoarele versete: "Domnul sa-ti fie desfatarea si el iti va da tot ce iti doreste inima" Si unii veti spune ca va doriti ce stiu eu ce mari bogatii si tot felul de minunatii inaccesibile publicului larg. Well I've got news for you. Daca va gasiti "desfatarea" in Domnul s-ar prea putea sa observati ca vi se schimba visele si dorintele in unele care par si mai fanteziste, dar cu sanse si mai mari de implinire :) Urmatorul verset era: "Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, increde-te in El si El va lucra." Mai pe intelesul tuturor, lasa volanul in mana celui ce detine permisul de conducere pentru viata ta si vezi e se intampla! :)

Sa vedem in ce fel va lucra...
Am primit luni dimineata un sms de la o prietena continand Psalmul 3:3-5. Zicea: "Dar, Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea, şi Tu îmi înalţi capul! Eu strig cu glasul meu către Domnul, şi El îmi răspunde din muntele Lui cel sfânt. Mă culc, adorm, şi mă deştept iarăşi, căci Domnul este sprijinul meu." Tot luni am avut examenul de sala pentru permisul de conducere. Pentru cei care nu stiti, m-am angajat in 21 aprilie (2009 - prospatura, plus ca am senzatia ca sunt cea mai tanara din firma, cel putin din administrativ, ca la productie... who knows?) ca traducator la o firma in Araci - in capatul lumii.. ei nu chiar, dar in capatul judetului Brasov si inceputul judetului Covasna.
I-am dat secretarei buletinul ca sa imi scrie contractul. Desteapta cum sunt de obicei, l-am lasat acolo si in drum spre politie mi-am dat seama ca... da! Ati ghicit! Nu il aveam la mine. Rugaciunea mea a fost: "Doamne, daca e sa trec testul, te rog gaseste o cale ca sa ma lase sa intru..." O sun pe sefa, ii spun ce am patit si ca e posibil sa ajung mai devreme la firma. 10 minute mai tarziu ma suna colegul cu care ar fi trebuit sa ajung la serviciu: "Sunt pe drum si iti aduc si buletinul!" Am luat si testul :)

Partea interesanta a continuat miercuri cand aveam traseul. Nu cred ca a fost intamplare faptul ca un prieten care avea masina era liber exact in acea dimineata si ma putea duce la serviciu imediat dupa (daca nu plec dimineata cu un coleg e mai greu sa ajung... riscul meseriei - de traducator in capat de lume brasoveana). Stateam la autogara unde era adunata toata gashca de tremurici tinerei in asteptarea calailor examinatori care aveau sa le hotarasca soarta de soferi sau simpli, resemnati pietoni. Oare Lechea imi va fi tortionarul? Nu! Rotariu (calm si tacut) care hotaraste sa plecam de la Magnolia, adica din Racadau, mai precis, din mijlocul unei pustietati unde masinile circula mai rar decat din Paste in Craciun la anumite ore. Dupa 3 manevre aud preaasteptatul "Esti admisa." Reactia mamei? "Manca-o-ar mama de shoferitza!" :)) urmat de amintirea faptului ca Domnul mi-a fost alaturi inca de la inceput, de la gasirea unui instructor deosebit. Reactia mea? "Multumesc, Tati!" :) Lui ii place sa faca parte din viata noastra de zi cu zi, sa se bucure cand luam un examen si a fost de fata, cand ii povestim de tot felul de lucruri care par atat de mici. Dar de ce trebuie sa apelam la El doar cand suntem pe punctul de a pica examenul... vietii noastre? Nu, vreau sa fie parte in tot pentru ca Il iubesc.

Aici s-a incheiat partea cu volanul concret. Joi am avut parte de o lectie foarte buna, o lectie in care El mi-a aratat ce se intampla cand il predai si la figurat. In urmatorul articol.

vineri, 10 aprilie 2009

- Uite-L colo!!! - Unde, unde?!? =))

Am fost azi la Muzeul de Arta. Copiii din doua centre de plasament au facut un program de Pasti si am fost invitati cu trupa de teatru sa jucam doua scene din piesa. Copiii, niste scumpi cu totii. Multi au venit sa vorbeasca cu noi la final, o fetita s-a atasat aproape "ne-dezlipibil" de mana mea dreapta. :))

A inceput o splendida interpretare din care reiesea ca rolul femeii NU e (doar) la bucatarie (eu fiind Maria Magdalena ascultam vorbe de Duh, iar sor-mea Marta se agita prin bucatarie si imi reprosa ca nu o ajut), ci ca la fel de bine poate sta la picioarele lui Isus, bucurandu-se de invatatura. Iar apoi... apoi... Duetul. Maria intra in scena, ganditoare si tacuta, se intoarce catre marginea publicului, fixeaza/fixez un punct undeva mai sus si incep cu un colaj de psalmi: "Doamne, asculta-mi pricina nevinovata (...)". In acel moment, convinsi ca El este acolo, o droaie de copii intorc capul sa vada si ei... Urmatorul punct in care ma intorc in directie opusa, ridic mana: "Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lauda!" si droaia de capete ridicate spre tavan. Mare le fu surprinderea cand nu L-au vazut dar iata cata credinta, cata dorinta de experimentare personala. Pentru cei care Il cauta sincer, sunt sigura ca Dumnezeu nu va ramane ascuns!

luni, 30 martie 2009

Ziua de maine nu e a ta

De doua ori in decurs de cateva zile m-am ciocnit de ideea asta, ca acum e timpul, ca acum e tot ce este sigur. A doua oara a fost si mai explicit: Ziua de maine nu este a ta. Dar a cui? - intrebare retorica pentru unii ;)

Sunt momente de muchie de cutit cand iti dai seama ca nu o sa traiesti pana la 80 de ani. Aud tot felul de vesti de oameni care au murit tineri. Pai tocmai se pregatea sa plece cu prietenii nu stiu unde si planul pe maine era sa mearga la cucuietii din deal cu prietena si peste o saptamana avea in plan nu stiu ce intrevedere cu un mare client al firmei la care lucra si putea castiga ditamai pachetoiul de contract. Peste doua luni voia sa o ceara de nevasta pe prietena lui in varf de munte. A mai apucat sa iasa din casa pana sa vina un inconstient intr-un BMW si gata planurile. E doar scenariu teoretic! :)) Si aplicabil si pentru ea, nu doar pentru el, cu exceptia cererii in varf de munte...

Odata trecut BMWul va trebui sa se prezinte fara planuri de fapte bune, fara justificari de genul lipsei de timp sau sperantei de viata de 80 de ani in fata lui Dumnezeu. Ce ai facut cu viata pe care ti-am dat-o? Te-am creat cu un scop. L-ai implinit?

Imi place tare comparatia cu masina de spalat si vasul de toaleta. Intr-o scrisoare a unei mame catre fiul ei, ea ii spune:
Noua casa este minunata; are si masina de spalat, dar nu stiu sigur daca merge. Ieri, am bagat lenjeria in ea, am tras de maneta, si de-atunci n-am mai vazut-o.
Cam asa si cu noi... Suntem creati cu un scop. El ni-l poate arata si are instructiunile pentru folosirea noastra. Ce vrem sa fim? Vasul de toaleta sau masina de spalat? :))

Deci, asadar si prin urmare daca ziua de maine nu e a ta, ce faci cu cea de azi? Valabil si pentru mine :)

marți, 13 ianuarie 2009

Intre pamant si aripi

Chiar daca apasa greu, e bine! Chiar daca leaga, e bine! Este bine pentru suflet! Am incredere ca poruncile Domnului, chiar daca sunt grele si uneori de nepatruns, ele nu sunt date spre moartea noastra si pentru suferinta noastra, ci sunt gandite ca sa ne faca bine, sa ne protejeze de suferinte si mai mari pentru ca El ne iubeste si nu ne vrea raul. Chiar daca Legea Lui acuza clipa, Ea pregateste vesnicia. Si daca pe moment un "nu" este intolerabil... "toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu". 

Nu pot spune ca nu imi este teama. Si teama isi are locul ei. Dar daca ma uit inainte sunt sigura de binecuvantare, si ce este greu acum, odata ridicat, va lasa locul aripilor. Abia astept aripile... 

luni, 12 ianuarie 2009

Niciodata!

Nu garantez ca va fi "niciodata" dar imi doresc... Imi doresc ca atunci cand ma aflu in fata alegerii, a vietii sau a mortii, sa aleg mereu viata si niciodata moartea. Adevar sau minciuna, dreptate sau nedreptate, implicare sau pasivitate si ignoranta fata de cei din jur, ascultare sau rebeliune (primele catre viata, iar celelalte spre moarte: moartea sufletului, a constiintei, a mintii). Vreau sa aleg varianta integritatii. Ma uit la unii oamenii din viata mea care au avut incredere in intelepciunea lui Dumnezeu si au ales integritatea in ciuda suferintei de moment. Au fost binecuvantati. Constiinta lor nu trebuie sa strige la ei, nici Duhul Domnului sa taca in tristete pentru ca nu mai au urechi sa Il auda si mai ales sa Il asculte. Ii vad razand in ciuda ispitei pentru stiu ca vor face bine si ca rasplata este si pentru ei.

Vreau adevar, dreptate, implicare, ascultare. Integritate cu orice pret.