Burti de ras mai mari sau mai mici

Ca de cand m-am angajat foarte bine m-am distrat.

Bine... nu tot timpul, ca am si zile in care imi vine nu stiu ce sa le fac cand nu stiu sa comunice intre ei. Nemtii si romanii adica. Dar suntem ingaduitori. Doua natii diferite. Unii mananca Wurst, altii mananca slanina, ambii beau bere, ceea ce inseamna ca hrana solida este cea responsabila pentru diferentele de interpretare.

Am avut cateva experiente pana acum pe care mi le-am si notat, nu cumva sa le uit prea curand. Incepem cu cea mai recenta?

Azi de dimineata a plouat cu soare! Si ce mai soare! Adica nu soarele a plouat, ca era grav dar ploua pur si simplu. Radea soarele de nedumerirea mea: De unde turna in halul acela daca undeva mai incolo era doar o pata de nor alb??? Multumesc pentru asa dimineata, Tati! :)

Tot azi, dupa un schimb cu foc intre sefa de la textile si o proiectanta din Germania, primesc un mail de la sefa de sectie de la textile, Manu:

"Te rog, intreaba urgent daca trebuie impuscat calut la produsele ambalate in noile cutii."

Citind prima parte, pana la calut, am ramas perplexa, dupa care am inceput sa rad necontrolat (bine ca am o super-sefa care s-a uita la mine extrem de amuzata si rabdatoare pana am reusit sa ii explic care era problema), mai ales amintindu-mi ca zilele trecute am gasit o copita de cal, o unghie intreaga adica, prin curtea firmei =)) Moment savuros, dupa care am inteles ca era vorba de un anume soi de etichete care se prind cu ajutorul unui pistol pe cutii!

Asemanator a fost cu ceva vreme in urma cu niste fise completate de un angajat din productie la unul din procesele de productie ale unui pat: Capsat urechi, ochi, dinte, unghii. De data asta eram singura in birou si radeam in fata imaginii unui muncitor care de oboseala si stres a ajuns sa isi capseze repsectivele parti ale corpului la cine stie ce masinarie. M-a prins seful razand, adica sotul sefei, si cand i-am povestit a ras si el, dar de mine, dupa care mi-a aratat in catalog un pat cu un elefant aplicat pe el. Restul il ghiciti...

In ultimele cateva saptamani am avut de-a face cu italieni. Nu eu personal, dar noi in general. Vrem sa cumparam niste masini, inclusiv o instalatie de exhaustare, adica de filtrare a aerului - ventilatoare, filtre etc. Pe langa un italian care, invatat cu zona, spunea "Bistos, bistos!" (n.r. a se citi 'bistosh' si inseamna 'sigur' in maghiara), a mai aparut unul care intr-o discutie cu seful zice:

- E nevoie de o instalatie de respirat.

- De ce? Aveti probleme cu respiratia?, intreba seful cu toata inocenta.

- Nu, raspunse italianul, dumneavoastra aveti nevoie! :))

Instalatie de exhaustare adica...

Apoi am mai dat peste doi termeni care mi-au dat ceva batai de cap. Primul a fost cuvantul "sibare" pe care trebuia sa il traduc in germana si pe care l-am citit: [sibáre]. Am cautat in tot felul de dictionare, in tot felul de surse si nimeni nu stia ce sunt acelea niste sibare... Asa ca am decis sa o intreb pe Edith, sefa, atotstiutoarea sefa (si nu glumesc. E Mafalda! :-) ). Iar sefa a ras si s-a amuzat pentru ca un cuvant mai german de atat nici nu se putea. Şíbăr, Larisa, şíbăr! Adica o chestie care impinge si care este echivalentul lui Schieber din germana. Cateva paragrafe mai incolo dau peste ce stiu eu ce ciudatenie care se numea Lant Gall. (De ce se complica romanii cu diacritice?) Caut pe Google images si dau peste imaginea aceasta.

Vad lanŢul si ma prind abia peste jumatate de ora ca este vorba de un lanŢ!

Bine ca de data asta m-am prins singura! :)

Asa ca desi imi toc nervii cu probleme de comunicare si citesc frustrarile oamenilor (@ BBC Fuuuuuuustraaaaa vigilat etc., cine stie, stie...) mai am parte si de cate o burta de ras, ca e ascunsa dupa monitor sau in plenul biroului executiv. Ca sa nu mai zic cat de mult imi place de fata din biroul alaturat! Super-fata si ea! :) Marika. Cica o sa lucrez cu ea in birou peste ceva vreme, pe partea cu umbra a cladirii. Iar cu Edith fac schimb de fructe si de biscuiti! Are Tata grija sa imi fie bine si sa imi aminteasca de faptul ca aici mi-e locul deocamdata. ;))

Gata.

Incercarea moarte (n-)are

Am auzit de curand o idee care mi s-a parut interesanta si mi-am amintit de ea, citind un articol din blogul Laurei referitor la incercare.

Incercarea vine de la Dumnezeu si are ca scop cizelarea noastra. Mai mereu incercarea este insotita si de ispita, dar de ce? Ne ispiteste Dumnezeu? Pai... Nu. Dumnezeu ne da mereu si calea de a invinge dar Satan nu vrea ca noi sa trecem cu capul sus prin ea asa ca ne ofera o alta metoda decat cea buna de a iesi din incercare, o metoda mai usoara, mai "la indemana" care insa trece pe langa scopul intial de cizelare. Suna simplu, nu?

Asadar, ce drum aleg? Cea de integritate prin care aleg calea vietii (si atunci incercarea moarte n-are) sau o iau pe scurtatura, prin pacat, caz in care incercarea moarte are?

Plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru. - Romani 6:23

PS. Sa vedem cum facem cu practica :P

Epilogul volanelor

Tocmai s-a incheiat cea de-a doua vizita a dlui Kraatz de cand sunt eu aici. Am stat de vorba mult cu el. Am aflat ca a fost unul dintre cei care introduceau Biblii in Romania in perioada comunismului in masini modificate, ca a fost misionar in Africa si ca momentan stie ca locul lui este sa lucreze cu Romania, sa le spuna celor de aici despre Hristos.

A gasit cuvinte de incurajare si indemnuri de a nu ascunde lumina lui Dumnezeu fata de cei de aici. Vineri am plecat de la birou inaintea lui, iar el a plecat duminica inapoi in Germania. Azi de dimineata insa am gasit pe monitorul meu un biletel in plus fata de cele ale mele cu diverse remindere. Si pe coada lui scria iesi afara dumneata! J Iesi afara din carapace! Bine… cu alte cuvinte: “1 Petru 2:9-10 Iti doresc binecuvantarea bogata a lui Dumnezeu. Pe curand. Cu drag, Hans-Jürgen Kraatz”

In 1 Petru 2:9-10 scrie: Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare.

Asta nu pentru meritul nostru insa, ci pentru ca asa a vrut El. Sunt constienta ca nu as fi nimic daca nu ar fi El, ca acum probabil as fi fost… departe de ce am devenit si ca sunt asa doar pentru ca El a lucrat in mine.

Si inca ceva legat de volan, ca sa nu ma intelegeti gresit. E o comparatie care merge pana la un anumit punct. Nu inseamna ca eu nu mai am nimic de facut, ca stau cu mainile in san si astept sa pice para malaiata in gura lui natafleata (a trecut cam multa vreme de cand nu am mai folosit expresia asta – oare se imputineaza natafletii? :)) ) Partea mea de lupta ramane valabila doar ca nu mai lupt singura. Text poetic but how true… “Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.”

Volan 2

Ziua de joi, dupa cum ziceam, urma sa fie una si mai interesanta. Primesc de la un prieten un text din Biblie, povestea lui Iov care primeste intr-o zi veste dupa veste, cum ca i-au murit copiii, i-au murit turmele, slujitorii si a ramas practic intr-o fara nimic… sau fara tot, daca o luam logic. Si sa fim sinceri acum, cati dintre noi nu ar face scurt circuit la asa o intamplare – si creierul functioneaza pe impulsuri electrice? Reactia lui Iov este insa complet neasteptata: “aruncându-se la pământ, s-a închinat, şi a zis: »Gol am ieşit din pântecele mamei mele, şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat, şi Domnul a luat, - binecuvântat fie Numele Domnului!« În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc, şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.” Mai tarziu urma sa imi dau seama si cam care era aplicatia pentru mine personal (eu fiind relativ nemultumita de locul in care trebuia sa fiu si de ce trebuia sa fac – traduceri tehnice, in capatul lumii, iar concediile obligatoriu cu toata firma deodata).

Termin de citit, ma gandesc ce credinta la omul respectiv, ca mi-ar placea si mie si.. pe moment cam atat.
Cateva minute mai tarziu zice sefa ca trebuie sa vorbim despre concediul din vara. Zic da, stiu, ultima saptamana din iulie si prima din august.
- Doar ca vom avea nevoie de tine atunci pentru ca atunci se vor instala noile utilaje si vor veni din Germania cativa ca sa ajute. Va trebui sa traduci…
- Asta inseamna ca imi pot lua concediul cand vreau eu altcandva??? (Si luminitele se aprinsera instantaneu, stiind ca e marea sansa de a merge in tabara cu pruncii.)
- Da.
- 7 - 9 iulie as vrea, zic direct. (Si luminile se transformara in artificii – puteam sa imi iau zilele lucratoare ce se suprapuneau cu tabara!)
- Sigur. Dar de ce tocmai atunci?
- E tabara cu copiii la Rasnov (Iiiihaaa. Slava Domnului! Multa slava Domnului!)
- Ce fel de tabara?
- Pai e o tabara cu tematica biblica si culturala: vorbim despre Iosif in Egipt si tragem invataturile de acolo si invatam despre cultura egipteana. (Oare am fost prea indrazneata?)
- Ce interesant suna… Mi-ar placea sa o trimit si pe fata mea…
Ca sa scurtam povestea, fata ei va merge in tabara aceasta, la echivalentul in limba germana, iar eu voi putea merge cu ai mei prunci. Si eu care credeam ca Domnul ma uitase in pustietatea Araciului… J Acestea fiind hotarate, ma intreaba la ce biserica merg si, afland ca sunt baptista, imi spune ca neamtzul, la ultima vizita, a intrebat-o daca stie vreo biserica neoprostestanta prin Brasov si, culmea, au fost impreuna la Baptista 2!

Dupa ce am petrecut o zi amuzandu-ma de accentul unui italian care vorbea romana, amestecand cate un Bisztos maghiar (deci da, incepea sa imi placa ce faceam), si ne facea oferte de utilaje, usor speriata de prezenta unui neamtz delegat, am avut parte de o a doua surpriza placuta: catre finalul programului vine neamtzul la mine, de acum il voi numi dl. Kraatz, si ma intreaba direct:
- Sunteti crestina? (fiind neamtz nu se concepe pertu-ul. Tre sa fim diplomati, dom’le!)
- … … Da…
- Nascuta din nou?!
- (Deci e clar… cine are asa cuvant in vocabular nu e neofit) Da!
- (Cu exuberanta) Si eu!!!
- De unde stiti de mine?
- V-am simtit…
M-a simtit… Deci chiar se simte ca ceva e altfel? Multa slava Lui, din nou! J Apoi mi-a spus ca de multa vreme se roaga pentru sefa si ca este interesata de credinta. Acum ca sunt aici putem lucra impreuna J Mi-a dat si o brosura si m-am bucurat sa vad atata dedicare in el. O incurajare mare pentru mine… Am ranjit toata ziua pe strada apoi :P

A fost momentul in care mi-am dat seama ca nu are rost sa cartesc, ca nu are rost sa ma plang ca nu imi place unde sunt, dar ca Tati stie cel mai bine de ce sunt lucrurile asa. A fost confirmarea ca sunt intr-adevar in locul in care trebuie sa fiu. A fost o schimbare de atitudine foarte mare si odata cu ea a inceput sa apara si placerea pentru ceea ce fac. Nu simt o deosebita exaltare si exuberanta in a traduce despre varianta inumana lui Jack spintecatorul, circularul de spintecat, dar vad ca nu este degeaba, ca Domnul ma poate folosi si asa. M-am linistit si stiu ca este locul meu aici. I’m actually starting to enjoy it.

Ultima chestie draguta a fost ca seara vorbeam cu cineva ca nu am cum sa imi ridic permisul de conducere de la Politie pentru ca se inchide ghiseul inainte sa ajung eu in Brasov. O fata din biserica a auzit problema si imi spune ca rezolva unchiul ei, ca e politist si il ridica el si mi-l aduce! Deci… de ce sa nu am incredere in El si in lucrurile fara “o importanta atat de mare”? Ca ridicarea permisului? Sunt mici cadouri pe care le primesc in fiecare zi si le trec cu vederea, uitand ca este Tata responsabilul pentru ele.

Inceputul zilei a fost sub semnul povestii lui Iov: nu carti! E bine asa! Finalul mi-a amintit de blogul meu pentru ca am primit un mesaj de la o prietena: “Planurile pe care noi le facem se pot spulbera, dar aceasta nu este niciodata la voia intamplarii. Ele sunt intotdeauna o piesa intr-un joc de puzzle mai mare. Infrangerea de azi poate deveni biruinta de maine daca lasi mana lui Dumnezeu sa aseze incet fiecare piesa din jocul tau de puzzle. Si nu uita: Planurile Lui nu cunosc esecul!”