"(...) Va propun sa meditam impreuna la o ilustratie tare draga mie! Un preot s-a dus sa-si viziteze unul din enoriasi si omul era foarte ocupat. A intrat parintele in curte, omul mergea cu apa la cal, era tare preocupat de munca lui. Slujitorul altarului l-a oprit si i-a spus: "Asculta, domnule! As vrea sa te intreb ceva: spune-mi, cate ore pe zi te ingrijesti de calul din grajd?" "Doua ore dimineata, una la pranz si doua seara". "Dar de sufletul din dumneata, cate ore pe zi te ingrijesti?", a fost a doua intrebare. La care omul nostru a facut socoteala si-a zis: "Crezul nu-l mai stiu de mult, Nascatoarea am uitat-o, de mult timp nu ma mai gandesc la cele sfinte, doar un minut sau doua pe zi in mintea mea mai apare ideea de Dumnezeu". Preotul a inceput sa planga, s-a uitat in ochii acelui enorias si i-a zis: "Domnule, as vrea mai degraba sa fiu calul tau, decat sufletul tau!" Ma intreb ce ar zice preotul daca ar trece prin dreptul sufletului meu si ma rusinez la gandul acesta. Ma intreb ce ar zice Marele Preot, Cel care imi cunoaste ferecatele taine ale launtrului, despre sufletul meu. Mi-ar spune Domnul Isus, Cel care ar trebui sa fie binecuvantatul Rege al locuintei mele interioare, ca ar dori sa fie altceva decat sufletul meu? Poate ar vrea sa fie masina mea, casa mea, familia mea, meseria mea, prietenii mei, animalul meu preferat, prestanta mea, exteriorul meu cosmetizat... (...)"
Andrei Patrinca
A se citi si comentariile.
