Epilogul volanelor

Tocmai s-a incheiat cea de-a doua vizita a dlui Kraatz de cand sunt eu aici. Am stat de vorba mult cu el. Am aflat ca a fost unul dintre cei care introduceau Biblii in Romania in perioada comunismului in masini modificate, ca a fost misionar in Africa si ca momentan stie ca locul lui este sa lucreze cu Romania, sa le spuna celor de aici despre Hristos.

A gasit cuvinte de incurajare si indemnuri de a nu ascunde lumina lui Dumnezeu fata de cei de aici. Vineri am plecat de la birou inaintea lui, iar el a plecat duminica inapoi in Germania. Azi de dimineata insa am gasit pe monitorul meu un biletel in plus fata de cele ale mele cu diverse remindere. Si pe coada lui scria iesi afara dumneata! J Iesi afara din carapace! Bine… cu alte cuvinte: “1 Petru 2:9-10 Iti doresc binecuvantarea bogata a lui Dumnezeu. Pe curand. Cu drag, Hans-Jürgen Kraatz”

In 1 Petru 2:9-10 scrie: Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare.

Asta nu pentru meritul nostru insa, ci pentru ca asa a vrut El. Sunt constienta ca nu as fi nimic daca nu ar fi El, ca acum probabil as fi fost… departe de ce am devenit si ca sunt asa doar pentru ca El a lucrat in mine.

Si inca ceva legat de volan, ca sa nu ma intelegeti gresit. E o comparatie care merge pana la un anumit punct. Nu inseamna ca eu nu mai am nimic de facut, ca stau cu mainile in san si astept sa pice para malaiata in gura lui natafleata (a trecut cam multa vreme de cand nu am mai folosit expresia asta – oare se imputineaza natafletii? :)) ) Partea mea de lupta ramane valabila doar ca nu mai lupt singura. Text poetic but how true… “Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.”

Volan 2

Ziua de joi, dupa cum ziceam, urma sa fie una si mai interesanta. Primesc de la un prieten un text din Biblie, povestea lui Iov care primeste intr-o zi veste dupa veste, cum ca i-au murit copiii, i-au murit turmele, slujitorii si a ramas practic intr-o fara nimic… sau fara tot, daca o luam logic. Si sa fim sinceri acum, cati dintre noi nu ar face scurt circuit la asa o intamplare – si creierul functioneaza pe impulsuri electrice? Reactia lui Iov este insa complet neasteptata: “aruncându-se la pământ, s-a închinat, şi a zis: »Gol am ieşit din pântecele mamei mele, şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat, şi Domnul a luat, - binecuvântat fie Numele Domnului!« În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc, şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.” Mai tarziu urma sa imi dau seama si cam care era aplicatia pentru mine personal (eu fiind relativ nemultumita de locul in care trebuia sa fiu si de ce trebuia sa fac – traduceri tehnice, in capatul lumii, iar concediile obligatoriu cu toata firma deodata).

Termin de citit, ma gandesc ce credinta la omul respectiv, ca mi-ar placea si mie si.. pe moment cam atat.
Cateva minute mai tarziu zice sefa ca trebuie sa vorbim despre concediul din vara. Zic da, stiu, ultima saptamana din iulie si prima din august.
- Doar ca vom avea nevoie de tine atunci pentru ca atunci se vor instala noile utilaje si vor veni din Germania cativa ca sa ajute. Va trebui sa traduci…
- Asta inseamna ca imi pot lua concediul cand vreau eu altcandva??? (Si luminitele se aprinsera instantaneu, stiind ca e marea sansa de a merge in tabara cu pruncii.)
- Da.
- 7 - 9 iulie as vrea, zic direct. (Si luminile se transformara in artificii – puteam sa imi iau zilele lucratoare ce se suprapuneau cu tabara!)
- Sigur. Dar de ce tocmai atunci?
- E tabara cu copiii la Rasnov (Iiiihaaa. Slava Domnului! Multa slava Domnului!)
- Ce fel de tabara?
- Pai e o tabara cu tematica biblica si culturala: vorbim despre Iosif in Egipt si tragem invataturile de acolo si invatam despre cultura egipteana. (Oare am fost prea indrazneata?)
- Ce interesant suna… Mi-ar placea sa o trimit si pe fata mea…
Ca sa scurtam povestea, fata ei va merge in tabara aceasta, la echivalentul in limba germana, iar eu voi putea merge cu ai mei prunci. Si eu care credeam ca Domnul ma uitase in pustietatea Araciului… J Acestea fiind hotarate, ma intreaba la ce biserica merg si, afland ca sunt baptista, imi spune ca neamtzul, la ultima vizita, a intrebat-o daca stie vreo biserica neoprostestanta prin Brasov si, culmea, au fost impreuna la Baptista 2!

Dupa ce am petrecut o zi amuzandu-ma de accentul unui italian care vorbea romana, amestecand cate un Bisztos maghiar (deci da, incepea sa imi placa ce faceam), si ne facea oferte de utilaje, usor speriata de prezenta unui neamtz delegat, am avut parte de o a doua surpriza placuta: catre finalul programului vine neamtzul la mine, de acum il voi numi dl. Kraatz, si ma intreaba direct:
- Sunteti crestina? (fiind neamtz nu se concepe pertu-ul. Tre sa fim diplomati, dom’le!)
- … … Da…
- Nascuta din nou?!
- (Deci e clar… cine are asa cuvant in vocabular nu e neofit) Da!
- (Cu exuberanta) Si eu!!!
- De unde stiti de mine?
- V-am simtit…
M-a simtit… Deci chiar se simte ca ceva e altfel? Multa slava Lui, din nou! J Apoi mi-a spus ca de multa vreme se roaga pentru sefa si ca este interesata de credinta. Acum ca sunt aici putem lucra impreuna J Mi-a dat si o brosura si m-am bucurat sa vad atata dedicare in el. O incurajare mare pentru mine… Am ranjit toata ziua pe strada apoi :P

A fost momentul in care mi-am dat seama ca nu are rost sa cartesc, ca nu are rost sa ma plang ca nu imi place unde sunt, dar ca Tati stie cel mai bine de ce sunt lucrurile asa. A fost confirmarea ca sunt intr-adevar in locul in care trebuie sa fiu. A fost o schimbare de atitudine foarte mare si odata cu ea a inceput sa apara si placerea pentru ceea ce fac. Nu simt o deosebita exaltare si exuberanta in a traduce despre varianta inumana lui Jack spintecatorul, circularul de spintecat, dar vad ca nu este degeaba, ca Domnul ma poate folosi si asa. M-am linistit si stiu ca este locul meu aici. I’m actually starting to enjoy it.

Ultima chestie draguta a fost ca seara vorbeam cu cineva ca nu am cum sa imi ridic permisul de conducere de la Politie pentru ca se inchide ghiseul inainte sa ajung eu in Brasov. O fata din biserica a auzit problema si imi spune ca rezolva unchiul ei, ca e politist si il ridica el si mi-l aduce! Deci… de ce sa nu am incredere in El si in lucrurile fara “o importanta atat de mare”? Ca ridicarea permisului? Sunt mici cadouri pe care le primesc in fiecare zi si le trec cu vederea, uitand ca este Tata responsabilul pentru ele.

Inceputul zilei a fost sub semnul povestii lui Iov: nu carti! E bine asa! Finalul mi-a amintit de blogul meu pentru ca am primit un mesaj de la o prietena: “Planurile pe care noi le facem se pot spulbera, dar aceasta nu este niciodata la voia intamplarii. Ele sunt intotdeauna o piesa intr-un joc de puzzle mai mare. Infrangerea de azi poate deveni biruinta de maine daca lasi mana lui Dumnezeu sa aseze incet fiecare piesa din jocul tau de puzzle. Si nu uita: Planurile Lui nu cunosc esecul!”

Lasa volanul din mana si lasa-te surprins! (Partea 1)

Am trait saptamana trecuta cat altii in 7, sau poate ca altii in 70? :) Nu stiu, dar oricum a fost o serie de evenimente numai bune de impartasit, cel putin din punctul meu de vedere. Zilele care au urmat duminicii din 26 au fost toate sub semnul Psalmului 37. La timpul de rugaciune s-au citit, printre altele, si urmatoarele versete: "Domnul sa-ti fie desfatarea si el iti va da tot ce iti doreste inima" Si unii veti spune ca va doriti ce stiu eu ce mari bogatii si tot felul de minunatii inaccesibile publicului larg. Well I've got news for you. Daca va gasiti "desfatarea" in Domnul s-ar prea putea sa observati ca vi se schimba visele si dorintele in unele care par si mai fanteziste, dar cu sanse si mai mari de implinire :) Urmatorul verset era: "Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, increde-te in El si El va lucra." Mai pe intelesul tuturor, lasa volanul in mana celui ce detine permisul de conducere pentru viata ta si vezi e se intampla! :)

Sa vedem in ce fel va lucra...

Am primit luni dimineata un sms de la o prietena continand Psalmul 3:3-5. Zicea: "Dar, Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea, şi Tu îmi înalţi capul! Eu strig cu glasul meu către Domnul, şi El îmi răspunde din muntele Lui cel sfânt. Mă culc, adorm, şi mă deştept iarăşi, căci Domnul este sprijinul meu." Tot luni am avut examenul de sala pentru permisul de conducere. Pentru cei care nu stiti, m-am angajat in 21 aprilie (2009 - prospatura, plus ca am senzatia ca sunt cea mai tanara din firma, cel putin din administrativ, ca la productie... who knows?) ca traducator la o firma in Araci - in capatul lumii.. ei nu chiar, dar in capatul judetului Brasov si inceputul judetului Covasna.

I-am dat secretarei buletinul ca sa imi scrie contractul. Desteapta cum sunt de obicei, l-am lasat acolo si in drum spre politie mi-am dat seama ca... da! Ati ghicit! Nu il aveam la mine. Rugaciunea mea a fost: "Doamne, daca e sa trec testul, te rog gaseste o cale ca sa ma lase sa intru..." O sun pe sefa, ii spun ce am patit si ca e posibil sa ajung mai devreme la firma. 10 minute mai tarziu ma suna colegul cu care ar fi trebuit sa ajung la serviciu: "Sunt pe drum si iti aduc si buletinul!" Am luat si testul :)

Partea interesanta a continuat miercuri cand aveam traseul. Nu cred ca a fost intamplare faptul ca un prieten care avea masina era liber exact in acea dimineata si ma putea duce la serviciu imediat dupa (daca nu plec dimineata cu un coleg e mai greu sa ajung... riscul meseriei - de traducator in capat de lume brasoveana). Stateam la autogara unde era adunata toata gashca de tremurici tinerei in asteptarea calailor examinatori care aveau sa le hotarasca soarta de soferi sau simpli, resemnati pietoni. Oare Lechea imi va fi tortionarul? Nu! Rotariu (calm si tacut) care hotaraste sa plecam de la Magnolia, adica din Racadau, mai precis, din mijlocul unei pustietati unde masinile circula mai rar decat din Paste in Craciun la anumite ore. Dupa 3 manevre aud preaasteptatul "Esti admisa." Reactia mamei? "Manca-o-ar mama de shoferitza!" :)) urmat de amintirea faptului ca Domnul mi-a fost alaturi inca de la inceput, de la gasirea unui instructor deosebit. Reactia mea? "Multumesc, Tati!" :) Lui ii place sa faca parte din viata noastra de zi cu zi, sa se bucure cand luam un examen si a fost de fata, cand ii povestim de tot felul de lucruri care par atat de mici. Dar de ce trebuie sa apelam la El doar cand suntem pe punctul de a pica examenul... vietii noastre? Nu, vreau sa fie parte in tot pentru ca Il iubesc.

Aici s-a incheiat partea cu volanul concret. Joi am avut parte de o lectie foarte buna, o lectie in care El mi-a aratat ce se intampla cand il predai si la figurat. In urmatorul articol.

- Uite-L colo!!! - Unde, unde?!? =))

Am fost azi la Muzeul de Arta. Copiii din doua centre de plasament au facut un program de Pasti si am fost invitati cu trupa de teatru sa jucam doua scene din piesa. Copiii, niste scumpi cu totii. Multi au venit sa vorbeasca cu noi la final, o fetita s-a atasat aproape "ne-dezlipibil" de mana mea dreapta. :))

A inceput o splendida interpretare din care reiesea ca rolul femeii NU e (doar) la bucatarie (eu fiind Maria Magdalena ascultam vorbe de Duh, iar sor-mea Marta se agita prin bucatarie si imi reprosa ca nu o ajut), ci ca la fel de bine poate sta la picioarele lui Isus, bucurandu-se de invatatura. Iar apoi... apoi... Duetul. Maria intra in scena, ganditoare si tacuta, se intoarce catre marginea publicului, fixeaza/fixez un punct undeva mai sus si incep cu un colaj de psalmi: "Doamne, asculta-mi pricina nevinovata (...)". In acel moment, convinsi ca El este acolo, o droaie de copii intorc capul sa vada si ei... Urmatorul punct in care ma intorc in directie opusa, ridic mana: "Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lauda!" si droaia de capete ridicate spre tavan. Mare le fu surprinderea cand nu L-au vazut dar iata cata credinta, cata dorinta de experimentare personala. Pentru cei care Il cauta sincer, sunt sigura ca Dumnezeu nu va ramane ascuns!

Ziua de maine nu e a ta

De doua ori in decurs de cateva zile m-am ciocnit de ideea asta, ca acum e timpul, ca acum e tot ce este sigur. A doua oara a fost si mai explicit: Ziua de maine nu este a ta. Dar a cui? - intrebare retorica pentru unii ;)

Sunt momente de muchie de cutit cand iti dai seama ca nu o sa traiesti pana la 80 de ani. Aud tot felul de vesti de oameni care au murit tineri. Pai tocmai se pregatea sa plece cu prietenii nu stiu unde si planul pe maine era sa mearga la cucuietii din deal cu prietena si peste o saptamana avea in plan nu stiu ce intrevedere cu un mare client al firmei la care lucra si putea castiga ditamai pachetoiul de contract. Peste doua luni voia sa o ceara de nevasta pe prietena lui in varf de munte. A mai apucat sa iasa din casa pana sa vina un inconstient intr-un BMW si gata planurile. E doar scenariu teoretic! :)) Si aplicabil si pentru ea, nu doar pentru el, cu exceptia cererii in varf de munte...

Odata trecut BMWul va trebui sa se prezinte fara planuri de fapte bune, fara justificari de genul lipsei de timp sau sperantei de viata de 80 de ani in fata lui Dumnezeu. Ce ai facut cu viata pe care ti-am dat-o? Te-am creat cu un scop. L-ai implinit?

Imi place tare comparatia cu masina de spalat si vasul de toaleta. Intr-o scrisoare a unei mame catre fiul ei, ea ii spune:

Noua casa este minunata; are si masina de spalat, dar nu stiu sigur daca merge. Ieri, am bagat lenjeria in ea, am tras de maneta, si de-atunci n-am mai vazut-o.

Cam asa si cu noi... Suntem creati cu un scop. El ni-l poate arata si are instructiunile pentru folosirea noastra. Ce vrem sa fim? Vasul de toaleta sau masina de spalat? :))

Deci, asadar si prin urmare daca ziua de maine nu e a ta, ce faci cu cea de azi? Valabil si pentru mine :)

Intre pamant si aripi

Chiar daca apasa greu, e bine! Chiar daca leaga, e bine! Este bine pentru suflet! Am incredere ca poruncile Domnului, chiar daca sunt grele si uneori de nepatruns, ele nu sunt date spre moartea noastra si pentru suferinta noastra, ci sunt gandite ca sa ne faca bine, sa ne protejeze de suferinte si mai mari pentru ca El ne iubeste si nu ne vrea raul. Chiar daca Legea Lui acuza clipa, Ea pregateste vesnicia. Si daca pe moment un "nu" este intolerabil... "toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu". 

Nu pot spune ca nu imi este teama. Si teama isi are locul ei. Dar daca ma uit inainte sunt sigura de binecuvantare, si ce este greu acum, odata ridicat, va lasa locul aripilor. Abia astept aripile... 

Niciodata!

Nu garantez ca va fi "niciodata" dar imi doresc... Imi doresc ca atunci cand ma aflu in fata alegerii, a vietii sau a mortii, sa aleg mereu viata si niciodata moartea. Adevar sau minciuna, dreptate sau nedreptate, implicare sau pasivitate si ignoranta fata de cei din jur, ascultare sau rebeliune (primele catre viata, iar celelalte spre moarte: moartea sufletului, a constiintei, a mintii). Vreau sa aleg varianta integritatii. Ma uit la unii oamenii din viata mea care au avut incredere in intelepciunea lui Dumnezeu si au ales integritatea in ciuda suferintei de moment. Au fost binecuvantati. Constiinta lor nu trebuie sa strige la ei, nici Duhul Domnului sa taca in tristete pentru ca nu mai au urechi sa Il auda si mai ales sa Il asculte. Ii vad razand in ciuda ispitei pentru stiu ca vor face bine si ca rasplata este si pentru ei.

Vreau adevar, dreptate, implicare, ascultare. Integritate cu orice pret.