Ca de cand m-am angajat foarte bine m-am distrat.
Bine... nu tot timpul, ca am si zile in care imi vine nu stiu ce sa le fac cand nu stiu sa comunice intre ei. Nemtii si romanii adica. Dar suntem ingaduitori. Doua natii diferite. Unii mananca Wurst, altii mananca slanina, ambii beau bere, ceea ce inseamna ca hrana solida este cea responsabila pentru diferentele de interpretare.
Am avut cateva experiente pana acum pe care mi le-am si notat, nu cumva sa le uit prea curand. Incepem cu cea mai recenta?
Azi de dimineata a plouat cu soare! Si ce mai soare! Adica nu soarele a plouat, ca era grav dar ploua pur si simplu. Radea soarele de nedumerirea mea: De unde turna in halul acela daca undeva mai incolo era doar o pata de nor alb??? Multumesc pentru asa dimineata, Tati! :)
Tot azi, dupa un schimb cu foc intre sefa de la textile si o proiectanta din Germania, primesc un mail de la sefa de sectie de la textile, Manu:
"Te rog, intreaba urgent daca trebuie impuscat calut la produsele ambalate in noile cutii."
Citind prima parte, pana la calut, am ramas perplexa, dupa care am inceput sa rad necontrolat (bine ca am o super-sefa care s-a uita la mine extrem de amuzata si rabdatoare pana am reusit sa ii explic care era problema), mai ales amintindu-mi ca zilele trecute am gasit o copita de cal, o unghie intreaga adica, prin curtea firmei =)) Moment savuros, dupa care am inteles ca era vorba de un anume soi de etichete care se prind cu ajutorul unui pistol pe cutii!
Asemanator a fost cu ceva vreme in urma cu niste fise completate de un angajat din productie la unul din procesele de productie ale unui pat: Capsat urechi, ochi, dinte, unghii. De data asta eram singura in birou si radeam in fata imaginii unui muncitor care de oboseala si stres a ajuns sa isi capseze repsectivele parti ale corpului la cine stie ce masinarie. M-a prins seful razand, adica sotul sefei, si cand i-am povestit a ras si el, dar de mine, dupa care mi-a aratat in catalog un pat cu un elefant aplicat pe el. Restul il ghiciti...
In ultimele cateva saptamani am avut de-a face cu italieni. Nu eu personal, dar noi in general. Vrem sa cumparam niste masini, inclusiv o instalatie de exhaustare, adica de filtrare a aerului - ventilatoare, filtre etc. Pe langa un italian care, invatat cu zona, spunea "Bistos, bistos!" (n.r. a se citi 'bistosh' si inseamna 'sigur' in maghiara), a mai aparut unul care intr-o discutie cu seful zice:
- E nevoie de o instalatie de respirat.
- De ce? Aveti probleme cu respiratia?, intreba seful cu toata inocenta.
- Nu, raspunse italianul, dumneavoastra aveti nevoie! :))
Instalatie de exhaustare adica...
Apoi am mai dat peste doi termeni care mi-au dat ceva batai de cap. Primul a fost cuvantul "sibare" pe care trebuia sa il traduc in germana si pe care l-am citit: [sibáre]. Am cautat in tot felul de dictionare, in tot felul de surse si nimeni nu stia ce sunt acelea niste sibare... Asa ca am decis sa o intreb pe Edith, sefa, atotstiutoarea sefa (si nu glumesc. E Mafalda! :-) ). Iar sefa a ras si s-a amuzat pentru ca un cuvant mai german de atat nici nu se putea. Şíbăr, Larisa, şíbăr! Adica o chestie care impinge si care este echivalentul lui Schieber din germana. Cateva paragrafe mai incolo dau peste ce stiu eu ce ciudatenie care se numea Lant Gall. (De ce se complica romanii cu diacritice?) Caut pe Google images si dau peste imaginea aceasta.
Vad lanŢul si ma prind abia peste jumatate de ora ca este vorba de un lanŢ!
Bine ca de data asta m-am prins singura! :)
Asa ca desi imi toc nervii cu probleme de comunicare si citesc frustrarile oamenilor (@ BBC Fuuuuuuustraaaaa vigilat etc., cine stie, stie...) mai am parte si de cate o burta de ras, ca e ascunsa dupa monitor sau in plenul biroului executiv. Ca sa nu mai zic cat de mult imi place de fata din biroul alaturat! Super-fata si ea! :) Marika. Cica o sa lucrez cu ea in birou peste ceva vreme, pe partea cu umbra a cladirii. Iar cu Edith fac schimb de fructe si de biscuiti! Are Tata grija sa imi fie bine si sa imi aminteasca de faptul ca aici mi-e locul deocamdata. ;))
Gata.
2 comentarii:
sa mai zica cineva ca tranducatorii nu se distreaza..am mai zis si io dooor (echivalent cu catorva) persoane ca nu are cum sa ploo cu soare, eventual cu apa. Are grija..tot timpul. Nu prea vedem noi.
Dar a indraznit cineva sa spuna ca traducatorii nu se distreaza? Arata-mi-l si-i traduc vreo doua peste ceafa de nu se vede :P
Eu port ochelari. Poate fi asta o scuza ca nu vad? Glumesc acum, dar imi doresc mult sa ajung la acel nivel in care sa nu mai am probleme in a-I distinge prezenta si ma tot intreb cat de departe este punctul respectiv.
Trimiteți un comentariu