Tin in mana o piesa si nu o inteleg, nu ii vad culorile si nu stiu unde sa o asez. Am ochii inchisi, iar forma ei este prea vaga pentru a o putea defini, pentru a-i intelege conturul si sensul. Stiu ca trebuie sa o asez acum, sa o asez cu ochii inchisi, ascultand doar indrumarile, dar mi-e teama sa ii dau drumul in locul indicat, mi-e teama ca nu va iesi cum imi doresc si cum visez. Este unul dintre acele momente in care as vrea sa pot lua eu toate in mana mea si sa le rezolv desi toate striga in jurul meu sa dau drumul, sa asez piesa ascultand doar glasul Tatalui. Teoria o stiu, insa este atat de greu sa o aplic. Stiu ca harul Lui ar trebui sa imi fie de ajuns si ca nu ar trebui sa fiu legata de lucrurile de aici care oricum trec pentru ca odata cu trecerea lor imi trece bucuria. Asa s-a si intamplat... Si acum ce sa fac? Cum sa regasesc bucuria in El? Cum ascult? Cum las totul in mana Lui?

In ultimele cateva zile primesc permanent acelasi mesaj, de a avea incredere, de a preda totul, absolut totul. Pana si "Piesa zilei" mergea in aceeasi directie: "Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!" Psalmul 27:14

De dimineata mergeam spre serviciu si am descoperit textul de la Amazing grace, desi il stiam, dar l-am perceput altfel...

Grace my fears relieved...

How precious did that grace appear the hour I first believed.

My chains are gone, I've been set free...

The Lord has promised good to me,

His word my hope secures.

He will my shield and portion be as long as life endures.

God who called me here below will be forever mine.

Asadar - sunt eliberata prin har? Imi este harul Lui deajuns?

Cred ca mi-a promis binele? Cred ca il voi primi? Ii pot da mana libera sa fie cum va dori El?