Despre schimbare

Am ajuns la un punct in scurta-mi viata in care am vazut ca vor avea loc niste schimbari pe care nu le determin eu (si nici nu vreau) dar care ar fi pacat sa fie uitate. M-am trezit de multe ori voind sa raspund la intrebarea: "Si ce s-a schimbat?" si sa nu pot pentru ca in clipa aceea nu aveam exemple concrete. "Ce-i asa deosebit? Unde ai vazut noutatea? Care-i dovada ca nu e doar o coincidenta?" "Dar ma lasati? Cum sa fie atatea coincidente?", ziceam... dar nu era de ajuns. 

Nu sunt omul care crede in coincidente, ci in piese de puzzle care se potrivesc, fiecare la vremea ei si in masura in care sunt gata sa le asez la locul lor.

Nu vreau sa uit schimbarile si nu vreau sa uit "coincidentele", ci vreau ca ele sa fie o marturie a faptului Producatorul, Creatorul, Cuvantul, Cineva, Dumnezeu, se afla in spatele lor.

Dar practic despre schimbare acum. Depinde ce vrei sa schimbi: blugii, o bluza, usa de la casa, pana si parul se poate schimba daca nu e bun cret. Dar sa fim seriosi, ai nevoie de bani...

Exista si o schimbare care nu necesita bani: schimbarea sinelui. Poti plati un psiholog sa te ajute... dar vei fi tot tu.

Eu in schimb nu mai vreau sa fiu eu. Eu vreau sa... nu fiu... ci sa las pe Cineva sa traisca in mine, oricat de radical ar suna, pentru ca prin asta voi avea viata din belsug (dupa cum sper sa reiasa si din povestile mele). Sa nu credeti ca nu doare! Implica a-ti lasa deoparte toate hachitzele, toate naravurile si obiceiurile, si sa te gandesti ca nici pielea nu e a ta. Pai nici nu a fost vreodata!

Producatorul pieselor de puzzle e cel care ti-a dat-o si pe aceea cu imprumut pana cand vei muri. Si sa vezi ca si pielea va disparea!

O fi sinistru dar daca intru un pic mai in detaliu s-ar putea sa intelegeti ce vreau sa spun.

Sa presupunem ca exista un Creator pe care multi il numesc Dumnezeu, iar altii nu Il numesc deloc pentru ca li se pare... De dragul discutiei insa voi presupune (eu si cred) ca El exista si ca el a platit alt pret pentru schimbarea mea, iar aici voi reveni.

Daca e nevoie de schimbare inseamna ca ceva nu este bun. Pai eu nu sunt buna. Gresesc mereu si mereu, pierd piesele de puzzle, le ratacesc, intarzii sa le asez, uneori le ascund daca nu imi place culoarea de pe ele... Sunt om, iar omul greseste. Producatorul, Dumnezeu, e sfant, asa ca in prezenta Lui greseala mea nu are ce cauta, dar pentru ca ma iubeste si pentru ca m-a creat, El ma vrea inapoi, vrea sa imi dea ce-i mai bun, si se hotareste sa plateasca pretul rascumpararii mele de sub greseala, si mai pe sleau: de sub pacat. Pacatul aduce moarte pentru ca in prezenta lui Dumnezeu, care este sursa vietii, nu poate intra pacat... Cu stupoare am aflat ca de fapt sufletul meu... are mai putina viata in el, daca sta de unul singur, decat Sfinxul din Bucegi.

Daca pacatul cere moarte, iata ca s-a gasit solutia: Dumnezeu si-a trimis Fiul ca sa moara. Sangele Lui a fost pretul de rascumparare! Dar pentru ca Fiul Insusi nu avea pacat El nu a ramas sub moarte ci a inviat. Ce trebuie eu sa fac acum e sa cred ca astea sunt adevarate.

Dar bine... eu... sceptica de acum cativa ani... Ce sa crezi? De unde dovezi?

Va urma!