Este viata parte din moarte sau moartea parte din viata?
Vreau sa cred ca moartea este doar o mica parte din viata, ca este un moment care ma desparte de o viata "mai plina de viata" decat cea de aici. Invers este atunci cand nu crezi ca exista si viata dupa (chiar daca este conditionata de cea de aici, de acum). Imagineaza-ti doar: traiesti, sa zicem, 70 de ani dupa care mori... si nu mai esti nimic timp de o vesnicie. Ai fi... nici cat un fir de praf.
Nu, cred ca nu se poate termina asa, ci ca dupa exista viata pentru cei care au crezut in Hristos.
Am fost ieri la o inmormantare. A murit o doamna din cor despre care se zicea ca desi era batrana avea un suflet tanar. Canta cu inflacarare, cu foarte multa gestica, era atenta, tinea spatele drept, se uita la dirijor... Si eu, la 22 de ani, cu tot interesul meu pentru muzica, am zile in care cu greu stau dreapta pe scaun pentru ca sunt "prea obosita".
I-au pus un scaun unde statea ea de obicei, cu niste flori frumoase, si ne-am adus aminte de ea... tot ce facea, facea cu pasiune si excelenta: facultatea de matematica si, la batranete, facultatea de informatica, violoncel, pasionata de Bach...
Ma gandesc la hotararea mea de a face totul spre slava lui Dumnezeu si la faptul ca de multe ori ma eschivez si imi vad de ale mele... Uit ca am un Tata care, spre binele meu si spre slava Lui, cere excelenta si nu accepta compromisurile sau jumatatile de masura. Din exterior stiu cum suna pentru ca am fost acolo: "Nu mai ai voie, iti e interzis! Pai unde iti e libertatea? Si nu mai faci ce vrei..." Ceea ce am inteles cand s-a produs prima schimbare a fost ca El vrea sa imi dea viata si sa mi-o dea din belsug. A doua revelatie a fost ca daca eu cred ca fac ce vreau prin libertatea mea, de fapt tot voia altuia o fac: pe a lui satan. Orice aleg, ma supun altcuiva si nu vointei mele. Aleg sa dau totul pentru Dumnezeu pentru ca merita.
El a dat totul pentru tine. Tu ce ii dai? (Adica pe Isus, pe Sine Insusi, pe cruce, ca sa ne scape de pacat) Asta era scris in statusul unui prieten zilele trecute. Ma gandesc ca Lui nu ii trebuie nimic de la mine. Ceea ce am eu sa ii ofer este aproape nimic prin fortele mele, in special comparat cu darul Lui de a-mi fi dat viata. Dar vreau ca ceea ce Ii dau sa fie deplin, sa fie excelent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu