Azi am facut curat in dulapul cu de toate si am dat peste un biletel pe care era scris:
"Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim."
A. Einstein
Inca nu sunt pe deplin familiarizata cu altceva decat teoria relativitatii pe care am facut-o in a 12-a dar mi-am cumparat o carte anul trecut din Germania pe care vreau sa o citesc... candva... cel mai probabil dupa licenta. Nu sunt pe deplin familiarizata... nu sunt pe deplin de acord cu afirmatia lui dar recunosc ca exista un dram de adevar.
Nu cred ca El vrea sa ramana anonim si asta pentru ca a spus-o chiar El:
"Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul."
Cred ca de fapt noi alegem sa Il pastram anonim pe Dumnezeu si sa consideram toate acele mici minuni care se intampla... pure si norocoase coincidente. Dar unde mai e farmecul? Cu cat mai frumos e sa stii ca de fapt deasupra ta e Cineva care are grija de tine si iti ofera cate o scanteie alba cand e negru in jur?
2 comentarii:
nu incerc sa-l scuz pe einstein da' uneori e mai comfortabil sa crezi in lucruri palpabile, care se intampla, materiale..si nu stiu exact ce vreau sa spun cu asta..
Las' ca stiu eu :P
Da... este mai usor, intr-adevar, sa nu te gandesti ca e mana "supranaturala" si asta ne este tendinta. Chiar vorbeam ieri cu un prieten care spunea ca el e constient de faptul ca Dumnezeu exista pe baza a ceea ce vede in jurul lui: ca e totul prea echilibrat si prea bine legat ca sa fie o pura coincidenta dar ca totusi, fiind om, se indoieste de multe ori.
Trimiteți un comentariu