Excelenta: o necesitate cand ai un Tata care nu accepta jumatatile de masura

Este viata parte din moarte sau moartea parte din viata?

Vreau sa cred ca moartea este doar o mica parte din viata, ca este un moment care ma desparte de o viata "mai plina de viata" decat cea de aici. Invers este atunci cand nu crezi ca exista si viata dupa (chiar daca este conditionata de cea de aici, de acum). Imagineaza-ti doar: traiesti, sa zicem, 70 de ani dupa care mori... si nu mai esti nimic timp de o vesnicie. Ai fi... nici cat un fir de praf.

Nu, cred ca nu se poate termina asa, ci ca dupa exista viata pentru cei care au crezut in Hristos.

Am fost ieri la o inmormantare. A murit o doamna din cor despre care se zicea ca desi era batrana avea un suflet tanar. Canta cu inflacarare, cu foarte multa gestica, era atenta, tinea spatele drept, se uita la dirijor... Si eu, la 22 de ani, cu tot interesul meu pentru muzica, am zile in care cu greu stau dreapta pe scaun pentru ca sunt "prea obosita". 

I-au pus un scaun unde statea ea de obicei, cu niste flori frumoase, si ne-am adus aminte de ea... tot ce facea, facea cu pasiune si excelenta: facultatea de matematica si, la batranete, facultatea de informatica, violoncel, pasionata de Bach...

Ma gandesc la hotararea mea de a face totul spre slava lui Dumnezeu si la faptul ca de multe ori ma eschivez si imi vad de ale mele... Uit ca am un Tata care, spre binele meu si spre slava Lui, cere excelenta si nu accepta compromisurile sau jumatatile de masura. Din exterior stiu cum suna pentru ca am fost acolo: "Nu mai ai voie, iti e interzis! Pai unde iti e libertatea? Si nu mai faci ce vrei..." Ceea ce am inteles cand s-a produs prima schimbare a fost ca  El vrea sa imi dea viata si sa mi-o dea din belsug. A doua revelatie a fost ca daca eu cred ca fac ce vreau prin libertatea mea, de fapt tot voia altuia o fac: pe a lui satan. Orice aleg, ma supun altcuiva si nu vointei mele. Aleg sa dau totul pentru Dumnezeu pentru ca merita.

El a dat totul pentru tine. Tu ce ii dai? (Adica pe Isus, pe Sine Insusi, pe cruce, ca sa ne scape de pacat) Asta era scris in statusul unui prieten zilele trecute. Ma gandesc ca Lui nu ii trebuie nimic de la mine. Ceea ce am eu sa ii ofer este aproape nimic prin fortele mele, in special comparat cu darul Lui de a-mi fi dat viata. Dar vreau ca ceea ce Ii dau sa fie deplin, sa fie excelent.

Despre coincidente. Axioma

Azi am facut curat in dulapul cu de toate si am dat peste un biletel pe care era scris:

"Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim."

A. Einstein

Inca nu sunt pe deplin familiarizata cu altceva decat teoria relativitatii pe care am facut-o in a 12-a dar mi-am cumparat o carte anul trecut din Germania pe care vreau sa o citesc... candva... cel mai probabil dupa licenta. Nu sunt pe deplin familiarizata... nu sunt pe deplin de acord cu afirmatia lui dar recunosc ca exista un dram de adevar. 

Nu cred ca El vrea sa ramana anonim si asta pentru ca a spus-o chiar El: 

"Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul."

Cred ca de fapt noi alegem sa Il pastram anonim pe Dumnezeu si sa consideram toate acele mici minuni care se intampla... pure si norocoase coincidente. Dar unde mai e farmecul? Cu cat mai frumos e sa stii ca de fapt deasupra ta e Cineva care are grija de tine si iti ofera cate o scanteie alba cand e negru in jur?

Despre coincidente

Nu am mp3 player ci doar un CD player vechi de vreo cativa ani care e incomod de purtat si nu merge tocmai cum mi-as dori. Nu l-am mai luat de multa vreme pe afara cu mine ca deh... am destula muzica in cap.

Azi insa, dupa aproximativ un an si jumatate de muzica neuronala, am decis sa iau cu mine un CD cu Worship (pentru cunoscatori: Michael W. Smith). Ma duceam la repetitia pentru cursul festiv si eram in intarziere (asta va intra, sper curand, la capitolul "Despre schimbare") asa ca am decis sa ma urc intr-un taxi. La volan, un tinerel shmekerel cu geamuri fumurii la masina, porneste la drum cu cele din fata deschise: Te trage curentul? Nu, e ok.

Duduie (nu dama, ci bubuie) muzica. Daca e prea tare sa imi zici. Eu, cufundata in gandurile despre schimbare, Nu, e ok.

Imi canta Smith intr-o ureche ca cealalta trebuia sa ramana libera in cazul in care ma intreba daca ma mai deranjeaza ceva... Si atunci vine gandul: da-i CDul! Si imi venea sa rad. Cum sa ii dau CDul??? Pai e al meu! Si nu ai de unde sa mai faci rost de altul? ma intreba Producatorul care imi daduse spre administrare piesa de puzzle de azi... In regula, zic, o voi pune la locul ei, nu o voi ascunde. I-am dat CDul chiar inainte sa cobor si cu greu nu zambeam mergand spre sala de repetitie. Ce coincidenta ca am luat acel CD la mine si ca shoferutzul va putea asculta un pic din slava lui Dumnezeu. Dar de fapt piesa de puzzle fusese deja pregatita... iar eu trebuia sa decid ce voi face cu ea. Poate ca nu a fost o coincidenta. :) Ce ziceti?

Despre schimbare

Am ajuns la un punct in scurta-mi viata in care am vazut ca vor avea loc niste schimbari pe care nu le determin eu (si nici nu vreau) dar care ar fi pacat sa fie uitate. M-am trezit de multe ori voind sa raspund la intrebarea: "Si ce s-a schimbat?" si sa nu pot pentru ca in clipa aceea nu aveam exemple concrete. "Ce-i asa deosebit? Unde ai vazut noutatea? Care-i dovada ca nu e doar o coincidenta?" "Dar ma lasati? Cum sa fie atatea coincidente?", ziceam... dar nu era de ajuns. 

Nu sunt omul care crede in coincidente, ci in piese de puzzle care se potrivesc, fiecare la vremea ei si in masura in care sunt gata sa le asez la locul lor.

Nu vreau sa uit schimbarile si nu vreau sa uit "coincidentele", ci vreau ca ele sa fie o marturie a faptului Producatorul, Creatorul, Cuvantul, Cineva, Dumnezeu, se afla in spatele lor.

Dar practic despre schimbare acum. Depinde ce vrei sa schimbi: blugii, o bluza, usa de la casa, pana si parul se poate schimba daca nu e bun cret. Dar sa fim seriosi, ai nevoie de bani...

Exista si o schimbare care nu necesita bani: schimbarea sinelui. Poti plati un psiholog sa te ajute... dar vei fi tot tu.

Eu in schimb nu mai vreau sa fiu eu. Eu vreau sa... nu fiu... ci sa las pe Cineva sa traisca in mine, oricat de radical ar suna, pentru ca prin asta voi avea viata din belsug (dupa cum sper sa reiasa si din povestile mele). Sa nu credeti ca nu doare! Implica a-ti lasa deoparte toate hachitzele, toate naravurile si obiceiurile, si sa te gandesti ca nici pielea nu e a ta. Pai nici nu a fost vreodata!

Producatorul pieselor de puzzle e cel care ti-a dat-o si pe aceea cu imprumut pana cand vei muri. Si sa vezi ca si pielea va disparea!

O fi sinistru dar daca intru un pic mai in detaliu s-ar putea sa intelegeti ce vreau sa spun.

Sa presupunem ca exista un Creator pe care multi il numesc Dumnezeu, iar altii nu Il numesc deloc pentru ca li se pare... De dragul discutiei insa voi presupune (eu si cred) ca El exista si ca el a platit alt pret pentru schimbarea mea, iar aici voi reveni.

Daca e nevoie de schimbare inseamna ca ceva nu este bun. Pai eu nu sunt buna. Gresesc mereu si mereu, pierd piesele de puzzle, le ratacesc, intarzii sa le asez, uneori le ascund daca nu imi place culoarea de pe ele... Sunt om, iar omul greseste. Producatorul, Dumnezeu, e sfant, asa ca in prezenta Lui greseala mea nu are ce cauta, dar pentru ca ma iubeste si pentru ca m-a creat, El ma vrea inapoi, vrea sa imi dea ce-i mai bun, si se hotareste sa plateasca pretul rascumpararii mele de sub greseala, si mai pe sleau: de sub pacat. Pacatul aduce moarte pentru ca in prezenta lui Dumnezeu, care este sursa vietii, nu poate intra pacat... Cu stupoare am aflat ca de fapt sufletul meu... are mai putina viata in el, daca sta de unul singur, decat Sfinxul din Bucegi.

Daca pacatul cere moarte, iata ca s-a gasit solutia: Dumnezeu si-a trimis Fiul ca sa moara. Sangele Lui a fost pretul de rascumparare! Dar pentru ca Fiul Insusi nu avea pacat El nu a ramas sub moarte ci a inviat. Ce trebuie eu sa fac acum e sa cred ca astea sunt adevarate.

Dar bine... eu... sceptica de acum cativa ani... Ce sa crezi? De unde dovezi?

Va urma!