3 dolari

D. A. Carson isi incepe comentariul la cartea Filipeni astfel:

“As dori sa cumpar Evanghelie* in valoare de 3 dolari, va rog. Nu prea multa, dar suficienta ca sa ma faca fericit, dar nu asa de multa incat sa devin dependent. Nu asa de multa incat sa urasc lacomia si pofta. Cu siguranta nu asa de multa incat sa incep sa-mi iubesc dusmanii, sa pretuiesc lepadarea de sine si sa-mi doresc sa devin misionar intr-o cultura straina. Vreau extaz, dar nu pocainta; vreau transcendenta, dar nu transformare. As vrea sa fiu pretuit de niste oameni cumsecade, iertatori, cu vederi largi, dar eu insumi nu vreau sa iubesc pe cei din alte etnii – mai ales pe cei care miros. Vreau suficienta Evanghelie incat sa dea familiei mele siguranta, sa-i faca pe copiii mei binecrescuti, dar nu asa de multa incat sa-mi redirectioneze ambitiile sau sa-mi creasca darnicia prea mult. As dori sa cumpar Evanghelie in valoare de 3 dolari va rog…”

*n.e. < gr. evangelion, veste buna - aici, a mantuirii prin Hristos

No further comment.

Caci pentru mine a trai este...

Caci pentru mine, a trai este Hristos, iar a muri este un castig - un foarte cunoscut verset.

Am auzit duminica o explicatie foarte faina de la Corin:

Varianta 1:

Caci pentru pentru mine a trai este familia / jobul / distractia / banii etc.

Atunci, in clipa in care mori le pierzi pe toate. Logic, nu?

Implicit: a muri este o pierdere

Varianta 2:

Caci pentru mine a trai este Hristos.

Asta nu exclude ca nu vei avea familie sau job sau nu te vei simti si bine, ci inseamna doar ca prioritar, persoana de care este legata inima ta inca de pe aici este El.

Implicit: a muri este un castig pentru ca dupa moarte, te intalnesti cu cel pe care L-ai iubit inca de pe pamant.

Doar un gand... destul de puternic.

Cadou de te da pe spate...

Nu am mai scris nimic de muuuulta vreme. Stiu, stiu... Nu trebuie sa imi amintiti. In ciuda firii de artista reusesc totusi sa retin lucruri elementare :P

Cativa dintre voi stiu ca m-am apucat de invatat flaut. Un super instrument! Dar nu toti stiti cum am ajuns sa posed o asemenea minunatie.

Se facea ca eram odata intr-o misiune prin Fagaras cu un grup de tineri si acolo l-am cunoscut pe actualul "prof", pe Ben, flautistul cu care am intrat in vorba, de la care am aflat ca urma sa studieze in Brasov incepand cu luna octombrie si ca ar fi interesat sa dea lectii de flaut...

Schimb de telefoane, IDuri de mess nushce, dar ca majoritatea proiectelor ma gandeam ca poate a fost totusi doar o vorba. Cand colo, Ben serios nevoie mare. Asa ca ne-am pus sa cautam flautul fermecat.

Ben a lucrat in vara in Germania si, fiind in vizita la o familie si simtind nevoia sa faca niste conversatie, le-a povestit oamenilor ce are de gand sa faca prin Brasov, inclusiv ca va preda flaut dar ca inca mai cautam unul. Oamenii si-au amintit... adica Domnul le-a amintit oamenilor ca au un flaut care sta de ani de zile prin casa degeaba si pe care nu canta nimeni. Si le-a dat Domnul si gandul cel bun sa.. mi-l dea cadou!!! desi nici nu ma cunosteau!

How amazing is that! :)

Interesant este ca nu e orice flaut, ci un Pearl cu cap de argint solid! Si iar ma gandesc: abia asteapta Tati sa ofere cadouri - ba chiar dintre cele mai bune!