Intre pamant si aripi

Chiar daca apasa greu, e bine! Chiar daca leaga, e bine! Este bine pentru suflet! Am incredere ca poruncile Domnului, chiar daca sunt grele si uneori de nepatruns, ele nu sunt date spre moartea noastra si pentru suferinta noastra, ci sunt gandite ca sa ne faca bine, sa ne protejeze de suferinte si mai mari pentru ca El ne iubeste si nu ne vrea raul. Chiar daca Legea Lui acuza clipa, Ea pregateste vesnicia. Si daca pe moment un "nu" este intolerabil... "toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu". 

Nu pot spune ca nu imi este teama. Si teama isi are locul ei. Dar daca ma uit inainte sunt sigura de binecuvantare, si ce este greu acum, odata ridicat, va lasa locul aripilor. Abia astept aripile... 

Niciodata!

Nu garantez ca va fi "niciodata" dar imi doresc... Imi doresc ca atunci cand ma aflu in fata alegerii, a vietii sau a mortii, sa aleg mereu viata si niciodata moartea. Adevar sau minciuna, dreptate sau nedreptate, implicare sau pasivitate si ignoranta fata de cei din jur, ascultare sau rebeliune (primele catre viata, iar celelalte spre moarte: moartea sufletului, a constiintei, a mintii). Vreau sa aleg varianta integritatii. Ma uit la unii oamenii din viata mea care au avut incredere in intelepciunea lui Dumnezeu si au ales integritatea in ciuda suferintei de moment. Au fost binecuvantati. Constiinta lor nu trebuie sa strige la ei, nici Duhul Domnului sa taca in tristete pentru ca nu mai au urechi sa Il auda si mai ales sa Il asculte. Ii vad razand in ciuda ispitei pentru stiu ca vor face bine si ca rasplata este si pentru ei.

Vreau adevar, dreptate, implicare, ascultare. Integritate cu orice pret.