Piesa zilei

duminică, 30 mai 2010

Trezirea!

Ma uit in jurul meu si vad de ceva vreme un terci de valori de genul "E buna si ideea ta, e buna si ideea mea." Hai sa le amestecam ca sa nu ne certam - sa il facem pe Dumnezeul adevarat Mahomed, care Mahomed e si Allah, iar pe Allah sa il lasam sa fie si Buddha, ca doar e mai simplu atunci si nu ne mai batem capul.


TREZIREA!

Nu pot fi atatia dumnezei! Valorile lor se cearta, si nu se pot combina, asa cum niciodata nu vom putea amesteca uleiul si apa - sunt substante prea diferite! Este Unul singur atat de mare incat nu mai au si altii loc pe langa El!

TREZIREA!

Nu noi hotaram ce este corect! Nu ne putem permite sa spunem ca e ai voie sa furi daca nu faci rau nimanui sau ca e voie sa te iubesti cu oricine... ca in zilele noastre e la moda, pentru ca am o veste: standardul nu este in mainile noastre. Dumnezeu nu va face un vot printre oameni sa ii intrebe daca mai considera la moda abstinenta pana la casatorie sau ar trebui sa o anuleze. Nici nu se va lasa influentat de parerea noastra despre mita, incalcarea legilor, avort, droguri usoare, adulter. El este acelasi mereu si nu se compromite pentru noi!

Cat de actuala este Biblia: Spune ca oamenii vor numi raul bine, si binele rau. Adica isi vor stabili singuri valorile, cu gandul ca Dumnezeu e bun, ca de ce ar interzice El o mica bucurie? E bun... dar e si drept si conform dreptatii Lui, ar trebui sa murim! Ne-a dat ca solutie pe Hristos. Prin credinta in El suntem mantuiti, nu prin faptele noastre bune facute ca urmare a umbrei de moralitate pe care am mai pastrat-o sau ca urmare a propriilor noastre standarde pervertite. Sutem mantuiti prin credinta adevarata. Semnul credintei adevarate sunt apoi faptele bune facute nu din pura moralitate, ci din dragoste pentru Dumnezeu, ca roada a Duhului Lui care va locui de atunci inainte in noi.

"Nu va inselati," zice in alta parte. "Dumnezeu nu se lasa batjocorit."
Si este destul de clar ce ni se cere:
"Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul.
Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui, şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti, şi ca Domnul, Dumnezeul tău să te binecuvânteze în ţara pe care o vei lua în stăpânire.
Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta, şi te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei şi să le slujeşti, vă spun astăzi că veţi pieri, şi nu veţi avea zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.
Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta, iubind pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui, şi lipindu-te de El."

Si toate astea nu pentru ingradirea noastra, ci spre binele nostru! Trebuie sa intelegem asta! Nimic din ce am scris mai sus nu vine din dorinta de a jigni, ci sunt cuvinte din Cuvant si vin din nevoia de a trage un semnal de alarma. Lucrurile nu sunt atat de usoare cum ni le inchipuim noi. Cu adevarul nu ne putem juca pe degete. Exista un absolut dupa care trebuie sa ne orientam.

luni, 3 mai 2010

Burti de ras

Dupa cum spuneam mai demult (Burti de ras mai mari sau mai mici), uneori serviciul poate fi distractiv, de exemplu cand il suni pe seful de sectie si ii spui: "Trimite-l te rog pe mester, ca s-a ars un neon la sefa in... biserica!" Ooo ce n-as da ca biroul sefei mele sa fie o biserica! Amin? :)

Si daca tot am zis amin, imi amintesc ca am mers la somn odata, destul de franta dupa o zi de munca, si in loc sa ii spun mamei "Noapte buna", m-am trezit gandind si incepand sa spun "Amin" :)) ("Asa sa[-mi] fie" somnul dulce :P si sa nu ma mai trezesc la 5:45 dimineata! Amin?)

In fiecare dimineata plec cu un coleg cu masina. Dupa obiceiul bisericii nostre, din pura inertie, l-am salutat cu: "Pace!", urare pe care desigur, nu avea cum sa o inteleaga, asa ca am avut ce explica. Dar la urma urmei, de ce sa nu il salut asa? Ce? Nu este un salut frumos? Continuand in aceeasi directie, ii vorbeam de un alt coleg si m-am trezit spunand: "Fratele Ilies a spus ca......" Dar-ar Domnul ca dl Ilies sa devina fratele Ilies.

Si iata cum influenta bisericii trece dincolo de zidurile cladirii noastre

Iata doua momente si mai non-bisericesti:

Era cat pe-aci sa fie nevoie de un mop la mine in birou. Si de ceva Domestos. Colega mea era aplecata deasupra imprimantei. Intra sefa si incepu ai-i spune: Maria, nem tudok...? (Nu pot reda exact fraza pentru ca nivelul meu de maghiara este undeva la -2,(99)) Si Maria tipa instantaneu: AAAaaaa :-O, sari cat colo, incepu a rade in hohote si apoi declara ca trebuia de multa vreme sa viziteze unicul loc de liniste si pace, care, apropo, este comun pentru barbati si femei, ceea ce face usurarea un pic stresanta la gandul ca cineva e martorul sunetelor ce in mod normal raman doar intre tine si vasul ce receptioneaza...

Am lipit un pliant pe interiorul usii noastre din sticla care arata ca o mana foarte reala sprijinundu-se de tocul usii. In primele cateva zile colegii cu simtul observatiei intrau cu cea mai mare grija, ca nu cumva sa raneasca mana ostentativa din biroul nostru si tresareau, vazand-o cum se deplaseaza odata cu usa. Lugubrul in persoana :))

Odata va voi povesti si poanta de birou din 5 aprilie facuta colegei mele (ca pe 1 aprilie si-a luat concediu :o( ) dar nu acum, ca-i prea tarziu.