Vremea

Este un text pe care l-am citit azi si care imi place mult, desi este in parte doar o insiruire de evenimente. Dar toate isi au vremea lor:

Eclesiastul 3

1 Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.

2 Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.

3 Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărâmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei;

4 plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui;

5 aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei;

6 căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei;

7 ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei;

8 iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.

9 Ce folos are cel ce munceşte din truda lui?

10 Am văzut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

Imi este doar teama sa nu trec peste o vreme fara sa o recunosc si astfel sa o pierd. Nu imi doresc vremea uratului - pentru ca vreau sa iubesc mereu si tot mai mult -, nici vremea razboiului, dar imi doresc sa nu treaca vremea jucatului, iar bocitul sa isi aiba doar o vreme. Ca Amelie, vreau sa am timp sa imi strang pietre pentru ca apoi sa ma pot destinde facandu-le sa sara pe suprafata apei si sa ma destind.

Nu as vrea sa fortez o imbratisare cand nu este vremea ei, dar nici sa trec peste o imbratisare din teama sau din ignoranta atunci cand ea isi are locul. Adica... oricum nu sunt eu foarte lipicioasa, cred, dar imi aduc aminte ca au fost momente cand am simtit ca as putea face asta dar m-am facut ca ploua. Si spuneti si voi, nu e faina o imbratisare din cand in cand?

Cat despre vremea cautarii si pierderii, de pierdut am pierdut multe, dar am si gasit. Mai ales insa... am fost cautata si gasita si ce bine e! :) (Iar aici imi vine in minte un citat de-al lui Luther: "Am tinut multe lucruri in maini si le-am pierdut, dar ce am incredintat in mana lui Dumnezeu este al meu si astazi.")

Desi nu pot spune ca inteleg mereu pe deplin lucrarea Domnului, pot insa afirma ca o experimentez, franturi mai mici sau mai mari si vad intr-adevar ca vremea Lui este frumoasa. Vreau sa o pastrez!