Vorbeam cu o Ioana F. zilele trecute (i-am promis ca nu o plagiez) si mi-a dat un gand care mi-a placut, anume ca daca cerem un dar de la Dumnezeu - si aici ma refer la daruri spirituale in special - le vom primi. Ea a pus in primul rand accentul pe intelepciune. Promisiunea este ca daca cere cineva intelepciune o va primi si pe aceea. M-a facut constienta de un gand: cand primesti un dar esti si responsabil pentru el si dezvoltand ideea, vei fi tras la raspundere pentru ce ai facut cu el. Pentru ce ceri daruri? Cum vrei sa la folosesti? Ele iti sunt date ca sa le folosesti pentru vesnicia ta si a altora.
Să zicem ca ai în faţă un puzzle dezasamblat, fără cutia cu imaginea completă. Nu are formă, nu are sens, ci este doar o grăma-dă de piese pe care trebuie sa le asamblezi. Dacă pui piesele corect şi apoi îl contempli, vei observa cât de bine se îmbină toate. Daca însă forţezi o piesă unde nu ii este locul, sau o pierzi, imaginea va fi greşită. La fel şi cu viaţa. Primesc de la Tatăl seturi de oportunităţi care mi-ar putea face viaţa... cel puţin palpitantă. Ce aleg să fac cu ele?
Piesa zilei
Da, El este Stânca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.
Psalmii 62:2
luni, 17 august 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu