Cu ce sunt crestinii (practicanti) diferiti? Am auzit atatea cazuri in care oamenii spuneau: "Aaaa... pocaitul ala? Las' ca am avut eu de-a face cu el. Voia sa ma fure!" Si m-am enervat la culme cand din cauza unuia care doar poarta numele de pocait suntem toti pusi in aceeasi oala (a se intelege pocait ca un om care traieste cu si pentru Dumnezeu, care si-a inteles starea de pacat si a crezut in Hristos pentru iertarea pacatelor lui). Si da, si eu calc stramb, cu siguranta, dar nu ma multumesc cu acea stare, ci caut sa ma ridic si sa revin pe drum.
"Oamenii nu Il vor glorifica pe Hristos pentru ca ii vad pe crestini bogati si sanatosi si prosperi. Si ei tot pentru asta traiesc! Nu sunt impresionati! Spun ceea ce spun pentru ca imi doresc sa fie impresionati! Ei nu sunt impresionati de noi, de oamenii prosperi, bogati, asigurati, care fac ce fac toti ceilalti. Nu construiti o asemenea biserica!" (predica de John Piper)
Lumea Il va glorifica pe Hristos cand Il va vedea pe Hristos viu, traind in crestini! Uneori poti fi inteles si gresit. Vorbeam mai demult cu cineva si am primit o replica de m-a lasat paf! Pe moment nu am stiut cum sa raspund si ce sa argumentez dar intre timp mi s-au mai asezat gandurile. Era ideea ca ar fi fost mult mai impresionat daca ceea ce sunt acum as fi devenit prin forte proprii, daca schimbarea din rebela din trecut in ceea ce sunt acum as fi facut-o eu. Dar tocmai! Nu vreau ca oamenii sa fie impresionati de realizarile mele, ci de realizarile lui Dumnezeu in mine. It's not about me... :) Tocmai ca nu vreau ca eu sa primesc toata aprecierea pentru ca nu o merit. Daca e ceva bun in mine, daca sunt saritoare si sunt asa si pe dincolo, sunt asa pentru ca El m-a facut astfel si El a pus de la inceput lucrurile astea in mine si mi-a dat capacitatea sa le fac si sa le duc la bun sfarsit.
"Oamenii nu Il vor glorifica pe Hristos pentru ca ii vad pe crestini bogati si sanatosi si prosperi. Si ei tot pentru asta traiesc! Nu sunt impresionati! Spun ceea ce spun pentru ca imi doresc sa fie impresionati! Ei nu sunt impresionati de noi, de oamenii prosperi, bogati, asigurati, care fac ce fac toti ceilalti. Nu construiti o asemenea biserica!" (predica de John Piper)
Lumea Il va glorifica pe Hristos cand Il va vedea pe Hristos viu, traind in crestini! Uneori poti fi inteles si gresit. Vorbeam mai demult cu cineva si am primit o replica de m-a lasat paf! Pe moment nu am stiut cum sa raspund si ce sa argumentez dar intre timp mi s-au mai asezat gandurile. Era ideea ca ar fi fost mult mai impresionat daca ceea ce sunt acum as fi devenit prin forte proprii, daca schimbarea din rebela din trecut in ceea ce sunt acum as fi facut-o eu. Dar tocmai! Nu vreau ca oamenii sa fie impresionati de realizarile mele, ci de realizarile lui Dumnezeu in mine. It's not about me... :) Tocmai ca nu vreau ca eu sa primesc toata aprecierea pentru ca nu o merit. Daca e ceva bun in mine, daca sunt saritoare si sunt asa si pe dincolo, sunt asa pentru ca El m-a facut astfel si El a pus de la inceput lucrurile astea in mine si mi-a dat capacitatea sa le fac si sa le duc la bun sfarsit.
Valabil pentru toti. Toti oamenii care primesc apreciere si sunt laudati pentru abilitatile lor primesc lauda pe nedrept pentru ca Dumnezeu i-a creat cu acele abilitati. Este ca si cum ai lauda farfuria pentru cat de buna e ciorba din ea in loc sa lauzi bucatarul pentru cat de bine a gatit. Mai simplu de atat nu se poate spune.
Asa ca nu va mai laudati unii pe altii. Sunteti creati fapturi minunate, nu va faceti singuri fapturi minunate! Si sunteti fapturi minunate pentru ca El este minunat si v-a creat ca atare. Depinde doar de voi daca 1. vreti sa va folositi in mod pozitiv abilitatile si daca 2. lauda este indreptata spre Cel care o merita de fapt.
Asa ca nu va mai laudati unii pe altii. Sunteti creati fapturi minunate, nu va faceti singuri fapturi minunate! Si sunteti fapturi minunate pentru ca El este minunat si v-a creat ca atare. Depinde doar de voi daca 1. vreti sa va folositi in mod pozitiv abilitatile si daca 2. lauda este indreptata spre Cel care o merita de fapt.
9 comentarii:
Permite-mi sa te contrazic; tocmai asta e ideea: notiunile de bine si rau sunt chestii care exista in fiecare dintre noi in stare latenta.Optiunea de a le folosi, pe una sau alta, este doar alegerea noastra.E doar meritul nostru ca o lasam pe cea corecta sa iasa la suprafata...ca ne mai sprijina o mana in incercarile noastre asta e cu totul alta problema...
PS Eu traiesc in primul rand pt mine incercand in acelasi timp sa scot partea buna din mine...Ca nu reusesc mereu, asta e cu totul alta problema.
Pai nu ramane la suprafata. Mergi un pas mai incolo: Cine a pus notiunea de bine si rau in tine? ;)
aparent nu suntem "dupa chipul si-asemanarea Lui"...pt ca nu cred sa existe latura intunecata in El...Si de facut pasi mai bine raman aici;altfel cine stie cati pasi sunt tentat sa fac si maine poimaine ma vezi la tv indemnand la o noua cruciada/intifada etc..Are si crestinismul minusurile lui, le-am mai discutat nu intru in detalii
Extremizezi si iesi din subiect... Cand am zis sa faci un pas mai incolo ma refeream la a te duce dincolo de ideea ca oricum ai notiunea in tine. Legea tot El a dat-o si a stabilit acolo ce e bine si rau, chiar daca in El nu este rau. El este insa cel care a stabilit ce e de facut si ce nu si asta spre binele nostru.
Dupa chipul si asemanarea Lui au fost cei de la inceput. Acum ne departam tot mai mult dar asta nu inseamna ca lucrurile bune din noi nu sunt puse de El acolo. Cele rele le inabusa doar, si asta tot prin alegerea noastra.
Cat despre minusurile crestinismului, are minusuri cata vreme il iei doar ca pe o religie cu set de reguli si doctrine. Crestinismul in esenta, pentru mine, este un mod de viata si o relatie personala cu Dumnezeu, adica a crede pur si simplu in Hristos si asta este independent de conceptul de religie.
Si daca esti asa o faptura minunata si saritoare "si asa si pe dincolo" ce-ti veni sa spui " si eu calc stramb"? Daca tot ce e in tine e lucrarea lui Dumnezeu vrei sa spui ca.... dumnealui mai calca si .... stramb?? Si ar mai fi ceva, spui ca tu nu decizi nimic totul vine de la El si uite ca totusi ti-a scapat " dar nu ma multumesc cu acea stare, ci caut sa ma ridic si sa revin pe drum". Tu cauti?? Tu revii?? Uf, si atunci doamne doamne doar calca stramb?? Vai, vai ce s-au cam incurcat ideile de data asta. :) Nu-i nimic, desi cu sprijinul ... unei carje... crezi totusi in tine.
>>Si daca esti asa o faptura minunata si saritoare "si asa si pe dincolo" ce-ti veni sa spui " si eu calc stramb"?<<
Faptura minunata este un citat dintr-un psalm pe care l-am preluat ca atare. Se refera la complexitatea caracterului si corpului uman pe care nu cred ca ai cum sa o negi. Daca mergi in structura adanca si incepi sa analizezi toate functiile nu se poate sa nu te uimeasca felul in care toate lucreaza impreuna ca un sistem.
Cat despre calcatul stramb, nu vad de ce lucrul pe care l-am spus mai sus este in contradictie cu a fi supus greselii. Da, Dumnezeu pune calitati in noi, dar felul cum le folosim este lasat la latitudinea noastra. Se numeste liber arbitru. Asa ca da, caut, incerc si actionez, fiind constienta de alegerile mele.
Scuze, dar unde am spus ca nu decid nimic? Nu imi amintesc de asta... :)
Scurt P.S. Consider ca nu este nevoie de ironie pentru a-ti transmite ideile. Suntem oameni mari si cred ca si tu iti poti comunica ideile intr-o maniera civilizata. Nu cred sa fi luat pe cineva peste picior pentru faptul ca nu crede. Nu vad de ce ai lua tu peste picior pe cei care cred.
Liberul arbitru nu preia ca atare, tocmai asta e ideea liberului arbitru.
Lung PS: ironia e aparenta, mesajul e esenta.
Cred intr-un mod liber, deschis, dezinhibat; diferenta dintre noi nu consta in lipsa sau prezenta credintei ci in felul in care o manifestam. Pentru mine e ceva intim, personal, pentru tine e o forma de a te localiza pe un drum, in multime. Nu am nevoie de credinta ca sa ma identific si nu arat cu degetul nici spre cel ce zice ca el crede nici spre cel ce zice ca nu. Eu cred ca in esenta, toti avem credinta, e doar o diferenta de expresie dar trebuie sa recunosc ca nu-mi sunt simpatici cei ce-si urla credinta. Imi miroase a.... incertitudine.
Daca preiau, atunci este pentru ca sunt constienta ca este corect asa. Nu sunt de principiul "Crede si nu cerceta", citat despre care multi cred ca este din Biblie. Dimpotriva. Acolo zice: Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun. Iar in ceea ce priveste indrumarile lui Dumnezeu, am vazut de nu stiu cate ori pe pielea mea ca imi vrea binele asa ca daca la un moment dat nu stiu de ce imi spune ca trebuie sa fac un lucru, aleg totusi sa merg pe mana Lui pentru ca am incredere.
Un exemplu mai aproape: Un plan de montaj al vreunei masinarii. Tu nu esti expert, nici electronist, dar daca planul zice ca surbul X se baga in gaura Y, asa vei face, fara sa stai sa te intrebi de ce. Stii ca e corect pur si simplu si ai incredere in cei care au facut planul.
"Pentru mine [credinta] e ceva intim, personal, pentru tine e o forma de a te localiza pe un drum, in multime." Cat de bine ma cunosti pentru a face afirmatii psihologice referitoare la credinta mea? Din tot ce scriu aici nu ti se pare ca este o credinta personala, bazata pe experiente personale? Nu emit doar teorii, ci prezint si intamplari care tocmai spre asta indica - o credinta personala, un Dumnezeu personal si aproape. Poate mai trebuie sa citesti cateva articole inainte sa afirmi unele lucruri :)
Cat despre incertitudine, nu as indrazni sa scriu asemenea lucruri daca nu as fi sigura de ele, tocmai pentru ca exista posibilitatea sa ma confrunt cu contraargumente care mi-ar putea sfarama si subreda credinta pe care as avea-o. Dar nu este cazul. In plus, nu vad ce e rau in a vorbi despre credinta. Altii urla despre politica sau despre cati cai putere are BMW-ul lor si nu ii acuza nimeni de incertitudine. Ba chiar sunt admirati pentru indrazneala cu care isi proclama valorile. De ce trebuie credinta sa fie un subiect tabu? Dumnezeu nu este un Dumnezeu care sa vrea sa ramana ascuns. Il ascundem noi de teama sa nu fim confruntati cu realitatea existentei Lui altfel decat ne-am imaginat-o.
de la anonim la anonim. Tema de meditat asupra ei :) Dumnezeu este total suveran peste toate si tot, iar omul este total responsabil pentru tot ceea ce face :)
Trimiteți un comentariu