Adorare

Marturisesc!

Marturisesc ca Tu esti Cel care tine viata in mana Ta puternica. Marturisesc ca Tu esti Cel care mi-a dat viata si care mi-o sustine. Marturisesc ca esti Tatal meu, Dumnezeul meu, Prietenul meu, Domnul meu si, Doamne, cum sa nu fii cand fiecare suflare a mea este hotarata de Tine? 

Cum sa caut intelepciunea Ta in oameni si sa nu vin direct la Tine, Cel care are toata intelepciunea acestui univers? Cum sa caut revelatiile adanci ale fiintei mele cand Tu ma cunosti mai bine decat oricine, pentru ca Tu esti Creatorul meu? Cum sa ma bucur de creatia Ta minunata fara sa Te laud pe Tine pentru ea? Cum sa iubesc orice in aceasta lume mai mult decat pe Tine, cand Tu insuti esti mai minunat decat toate bogatiile cunoscute de om? Cum sa caut altceva mai mult decat pe Tine, cand in Tine sunt ascunse harul, mila, dragostea, rabdarea, frumusetea, slava, cantarea, bucuria, si mai ales mantuirea? Este absurd sa ma incred in puterea mea si in intelepciunea mea, cand prin puterea Ta si prin intelepciunea Ta s-au creat cele mai mari stele, cei mai arzatori sori! Nu are sens sa caut implinirea doar in relatiile cu cei din jurul meu, cand eu am fost creata pentru a fi implinita in Tine in primul rand. Sunt chemata sa ii iubesc, dar cum i-as putea iubi cu adevarat daca nu as cunoaste iubirea din Tine?

Si in final, cum sa nu ma plec inaintea Ta cu adorare si recunostinta cand prin credinta in ceea ce a facut Hristos, Fiul Tau, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, pentru mine - luand pacatele mele si ale tuturor asupra Sa, murind cu ele si apoi, neavand El insusi pacat, inviind si biruind moartea - eu am primit mantuirea Ta, pot avea viata de la Tine si Te pot cunoaste?

Da, mi-ai deschis ochii sa Te vad si acum Te pot lauda din inima, Domnul meu si Dumnezeul meu!