Lumi de umbre alungate de glasuri de copii

Daca as avea in fata o foaie pe care sa va scriu aceste randuri in cerneala ati vedea din loc in loc urme... de lacrimi pentru ca ceea ce mi-a fost dat sa traiesc saptamana aceasta m-a coplesit intru totul. Am avut marea onoare - si nu exagerez cu nimic folosind cuvantul "onoare" - de a sta astazi in prezenta a 80 de copii care traiesc ori intr-o lume a umbrelor, ori a intunericului, dar ale caror voci mi-au ridicat sufletul mai sus decat as fi crezut vreodata posibil. 

Ma aflu in Cluj la o tabara de muzica pentru copii orbi si cu deficiente de vedere, intr-o scoala ale carei holuri ar putea foarte bine sa ramana in intuneric pentru ca cei care isi traiesc viata in ele nu au niciun motiv sa aprinda o lumina. Ma aflu alaturi de niste copii pe care nu i-as putea numi decat minunati si extraordinari, dar ale caror talente si aptitudini sunt ingropate intre peretii grosi ai unei cladiri care altfel pare primitoare pentru cei care o viziteaza, desi un pic cam intortocheata (simtul meu oricum slab de orientare a fost intins dincolo de limite, astfel incat in nenumarate randuri m-am trezit la etajul 2 la sala de muzica, decat la 3 in birou, sau am avut nevoie de calauzirea unuia dintre copii pentru a ajunge din nou in camera).

Dupa un drum de 6 ore intr-un microbuz am coborat sambata, 9.04, in curtea liceului. Am fost intampinati cu mare bucurie de cativa dintre elevii care, putand zari, s-au oferit sa ne ajute la descarcarea echipamentului. L-am cunoscut pe Sebi, un tanar de 17 ani, inalt, cu o expresie de om bland si modest: ne-a ajutat sa caram scaunele pentru sala de repetitie - ridica sase cu cea mai mare usurinta... Sebi este unul dintre cei care va ramane in rugaciunile mele. El este cel care parca ar cauta sa gaseasca nevoile celor din jurul lui pentru a le putea implini: el este cel care isi ia colegii nevazatori de mana pentru a-i conduce la scaune, este cel care se ofera sa aduca sistemul de sonorizare, cel care joaca teatru de Shakespeare: Visul unei nopti de vara, cel care te intreaba ce mai faci, cel care are o voce atat de calda incat l-ai asculta oricat, cel care zambeste tot timpul, desi viata lui a fost una foarte grea. Plin de dragoste, de caldura, prietenos, neinfluentabil in bunatatea lui, prieten, matur, saritor, fratele mai mare al celor ce au nevoie de el...

Tabara a inceput de duminica, am fi zis noi cu stangul: copii care veneau pentru ca erau obligati, care isi doreau sa cante la alte instrumente decat cele la care au fost repartizati, care parca inadins incercau sa ne necajeasca, dar a caror atitudine ascundea totusi altceva: strigau dupa dragoste, dupa acceptare, dupa incurajare, dupa apreciere, dupa confirmarea faptului ca sunt deosebiti. Si sunt! Sunt atat de deosebiti incat nu pot sa nu va scriu despre ei:

Claudia si Istvan erau dintre cei care au fost la un pas sa iasa din tabara din cauza comportamentului lor, dar s-au simtit iubiti in disciplina, au gasit siguranta, iar pana a doua zi s-au dovedit a fi unii dintre cei mai cuminti. Claudia m-a anuntat ca va pleca de maine, m-a imbratisat strans, strans, strans si m-a rugat sa revin.

Ana sau Pinki (ma vad nevoita sa zambesc de fiecare data cand ii aud sau ii rostesc numele) sta mereu pe primul rand, adunata de spate, iti ia mainile si ti le mangaie, te strange in brate si iti spune ca te iubeste, iar aceasta o face cu toata sinceritatea. Cu rusine marturisesc ca am crezut ca nu va reusi sa invete in cinci zile sa cante la fluier, dar m-a suprins! A reusit - si inca foarte bine!

Denisa? Nici ea nu vede, dar imaginea ei despre aceasta lume este atat de pozitiva si luminoasa incat nimic nu ar putea-o influenta in a fi mai intunecata sau pesimista. Denisa si-ar fi dorit sa fie la clasa de chitara, "dar," i-a incurajat pe ceilalti "daca tot suntem acum aici, haideti da vedem cum va fi. Poate ca va fi foarte fain. Nu avem de unde sa stim." Denisa se bucura de fiecare nota corecta, intelege disciplina ca fiind ceva pozitiv si incurajeaza pe oricine la a da totul cat mai bine, iar aceasta se observa in rezultatele ei extraordinare!